Ar trebui inventat butonul de Like.
| Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |
    CAPRIOR 2013Re: CAPRIOR 2013
Frumos trofeu. Felicitari.
Ar trebui inventat butonul de Like. Am plutit alaturi cu moartea de câteva ori, ne-am privit adânc in ochi, si ne-am luat ramas bun.
Re: CAPRIOR 2013
Domnilor, nu pot decat sa va felicit si sa va invidiez totodata, la mine mai dureaza pana sa pot iesi...
@teherau - ne mai fierbi mult?
Re: CAPRIOR 2013
 Rabdarica... Acu' ajuns acasa. Si cu tapul asta am eu un of, asa ca mai lasati-ma un pic.. Sper maine seara sa am timp sa zic tot! Promit sa pun poze delectoase...
Re: CAPRIOR 2013
Asta suna a poveste
 ca ai apucat sa scapi cate ceva...
Re: CAPRIOR 2013
Foarte frumos trofeul lui Cristi ! Toţi îţi vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia !
Re: CAPRIOR 2013
Vineri o sa vina sa-l ia. Sper sa-i placa. ps: sunt doua; cel al lui Cristi si unu mai sus, al lui Alexandru. Vand carti de gramatica. E ieftine...
Re: CAPRIOR 2013
Frumos trofeu si frumoasa panoplie. Unde este facuta?
Culoarea rozetei este naturala sau dupa preparare?
Re: CAPRIOR 2013
Dupa cum arata panoplia as baga mana in foc ca e facuta de Sandu Blaj...
Re: CAPRIOR 2013
De el e facuta sigur. Am si eu vreo 4 sau 5. Foarte frumoase, dar la cele de mistret am avut probleme pt ca nu incapeau coltii sub frunzulita (e o singura bucata, nu e detasabila frunzulita, iar spatiul e ff mic, chiar si pentru coltii mai modesti, de cei mari nici nu se pune problema). Toţi îţi vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia !
Re: CAPRIOR 2013
.
Reper impotriva uitarii. Era primul.  Stia bine vanatoarea. O invatase de copil, fiind fiu de vanator. Nu prea aveai ce sa-i comentezi cand zicea ceva de vanatoare. Un barbat bine, serios, familist convins, harnic si bagacios. Ii placea sa converseze si avea simtul umorului. Respecta vorba spusa. Daca apuca sa zica ca-i alba, asa o tinea, n-o mai facea gri. La distractie era miez: canta si dansa bine. Nu depasea masura nici la bautura. Invatase toate coclaurile de pe sapte fonduri de vanatoare si puteai vorbi cu el despre toate potecile, izvoarele si rapile. Parca le avea in fata. Purta o carabina. Dadea cu ea pe catare. Nu prea am auzit de animal plecat din pusca lui. Adevarat vanator. Adevarat roman. Cautam cerb. Se terminase boncanitul si ii gaseai greu. Mai avea de impuscat. Stia ca umblu mult si imi zisese sa-i spun daca vad vreo urma. Am vazut una care nu avea ce cauta acolo. De inselat nu aveam cum, dar nici sa ma fac de ras nu riscam... Am inceput sa bat zona seara si dimineata.  Si-am gasit o urma mare de tap. Prea mare. Si in acelasi loc, pe langa urma de cerb...  Nici asta nu-si avea rostul acolo. Am urmat-o. Am inteles unde putea fi. Era pranzul asa ca fara grija am controlat un pic zona. Raul limpede isi croia cursul printre niste stanci care-i taiau calea. Nu-i sunet mai reconfortant decat vulboanele Buzaului... Printre rachitile inalte de 2 metri nu vedeai nimic. Pe vremuri acolo era o crivina de plopi si anini. Oamenii isi pasteau animalele dar taiau rachita. Cand eram copil la scoala din apropiere, in perioada practicii mergeam la taiat rachita si faceam cosuri. Noua ordine a dat terenurile in propietate sau le-a lasat fara stapan. In ambele situatii, terenul respectiv ramasese neingrijit. In desisul format, oamenii aruncau gunoaie. Un drum vechi isi pastrase culoarul mai mult datorita masinilor care aduceau gunoi. Imediat langa drum catina crescuse mult peste inaltimea omului. Des perie. Un mal abrupt te ducea deasupra la o poienita strajuita de plopi. L-am urcat. Cum am scos capul deasupra, din iarba inalta pana la brau s-a ridicat TAPUL! Nu mai vazusem asa ceva. Coarnele mi se pareau imense. Nu era speriat. Ne-am privit indelung. Am dat incet inapoi si l-am lasat in pace. El pe mine nu... Era un tap in toata puterea. Trofeu frumos. Impuscasem, dar asa ceva nu. Brusc s-a transformat in obsesie. L-am luat pe secretar cu vrajeala: - Bre, stii ca plec si la primavara nu sunt acasa... - .... Istet, a priceput ca e ceva si a intrat in jocul vorbelor. - As plati autorizatia acum si daca il gasesc din intamplare, ... - Hai fi serios si zi unde l-ai vazut ca nu te apuca pe tine damblaua degeaba... - Am vazut un tap frumos si la primavara nu-s acasa... - Unde? - Nu-ti zic ca la primavara iti vine vreun stain si ma lasi fara el... Ne-a pufnit rasul pe amandoi. - Lasa-l de samanta si or mai fi primaveri... Cautam zilnic urma de cerb. Intr-o seara l-am gasit. Stupefiat. Mi-era rusine! Eu, cel care laudam frumusetea si salbaticia tarii noastre tuturor colegilor nascuti prin toata lumea, am gasit cerbuleanul pascand pe o groapa de gunoi. Nu vreau sa comentez...  M-am infatisat la secretar: - Am gasit ce era cu urma aia. Un cerbulean la groapa de gunoi! - Nu se poate... I-am aratat pozele. -Trebuie sa-l speriem sa fuga de acolo... Dimineata, impreuna cu paznicul am luat-o dintr-un cap al crivinei. Secretarul din celalalt. Trebuia deranjat cerbuleanul si alungat de acolo, altfel l-ar fi rapus cainii. Ne-am intanlit la jumatatea drumului. Ochii ii sclipeau a veselie. Zimbetul in coltul gurii m-a facut sa inteleg: - Sa nu-mi mai spui unde-i tapul ala... si zimbea sugubet... - L-ai vazut?!? - A stat langa mine o gramada! Ai avut dreptate, frumos rau! - E al meu! - Daca e sa fie, e! Da’ in sezon! A apreciat ca n-am mai insistat. Dupa cateva zile ma cheama pe la filiala. - Ziceai ca vrei un urs? Ma rugam de ceva vreme sa-mi dea autorizatie, dar socotea ca nu-s „copt”:„- Ho ca mai ai timp...” era raspunsul. - Imi dai autorizatie? - Daca esti pregatit... Am umblat vreo doua saptamani impreuna. Goane, dibuit, panda. Statea cu mine la dublat. N-a fost sa fie... Gasisem urma astuia si tineam mortis sa il gasim:   In alea 2 saptamani am vorbit mult. Si ne-am imprietenit. Capatasem incredere unul in altul. Trebuia sa plec. Am facut ultima vanatoare la urs. A iesit o aratare dar la nea Sandu, paznicul: „- Io am vazut ursi da asta m-a facut sa ma urc intr-un pin”, injura bietul om... N-a fost sa fie. Am coborat din munte noaptea tarziu. Am lasat oamenii pe la casele lor. Ne-am luat la revedere, promitand sa ne vedem cand ma intorc. Cand am ajuns acasa, nevasta-mea se ia de mine: - Singur? - Pai la ora asta? -Hai ma, ca v-am facut sarmale... suna si tu bietii oameni! Am sunat doar pe cei din apropiere. M-au refuzat toti. Secretarul statea la vreo zece kilometri si stiam ca nu pleaca de acasa noaptea la chefuri niciodata. Totusi l-am sunat. Mai mult din politete... - Uite, e tarziu dar te rog sa vii pana la mine, am un vin bun... - La ora asta? - Hai te rog! A venit. Am stat pana dimineata. Ne-am povestit viata. Fara ascunzisuri. Cu greseli si cu rusini cu tot... Ne-am pus sufletul pe masa. Ne-am inteles si acceptat asa cum santem... De Craciun m-a sunat: „- Te salut crestine, oriunde te-i afla!” Parca-l aud. Eram prin Franta. Taiase porcul. Petrecea. Vesel. La vreo trei saptamani, la telefonul duminical pe care il dadeam acasa, nevasta imi raspunde cu un „alo, da” care ma inlemneste. O transpiratie rece m-a cuprins: - Ce-i? A inceput sa planga: - Ceva RAU! A MURIT POMPILICA! Era 15-ian-2011. Avea 41 de ani. La o vanatoare de mistreti, un tanar vanator l-a impuscat in cap. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ In primavara, locul unde stiam tapul era parjolit. In iarna, un „gospodar” dadu-se foc terenului uscat pentru a curata zona. Nici urma de urma de animal. Nici in toamna n-am gasit nimic. In primavara lui 2012 am vrut sa-l caut. Paznicul din zona respectiva era bolnav, asa ca am luat autorizatie pe alt fond. Am vazut o gramada de tapi. Nici unul nu era ca acela. Anul asta am venit croit pe treaba: ma apucasem de renovat locuinta, stateam cu chirie si probleme de servici m-au facut sa inchid santierul si sa plec. Nu trebuia sa ma gandesc la altceva decat la ce am de facut. Am trecut pe la club doar sa „dau buna ziua”. Nu era decat nea Pana: - Bine ai venit! - Bine v-am gasit! Si am tot trancanit, cum fac oamenii ce nu se vad juma’ de an... - Da un tap nu iei? - Nu ca am treaba... n-am facut nici observatie... si stii ca nu vreau decat ceva deosebit, altfel dau banii degeaba... Tocmai atunci apare si nea Romica, paznicul fondului unde era tapul. Il iau deoparte si il intreb daca mai e. Ma asigura ca nu l-a impuscat nimeni. Si ca are tap mare in alta parte. - Hai bre nea Liviule, te mai recreezi si matale, insista nea Pana. Si iau autorizatie. Trofeu. Era sambata. Duminica duc familia acasa. Joi la pranz eram la nea Romica. Am plecat la observatie. Am planuit sa facem fiecare cate o „roata” si sa ne intalnim de unde am plecat. Am ajuns primul. Langa locul unde gasisem tapul acum era un gater. Si un om – proprietarul. Il intreb daca n-a vazut un tap. Zice ca vede dimineata o ciuta. Dau o tura in jur. Il chem pe nea Romica la telefon. Vine si ii arat urma: - Tap mare, bre... Nu apucam sa punem de-un plan ca suna Marcel, vanator de-al nostru: - In spatele gradinii, ma uit la tap! - Mare? - Mare! Sarim in masina si fugim la Marcel. Urcam vreo 700 de metri. Tapul intrase in pamant. Stam la observatie pana se insereaza. Vedem doar un iepure. Ne bucuram. Nu mai erau demult prin zona. A doua zi ploua. Forumez bosumflat. Pe seara iese soarele. Plecam la observatie unde vazuse Marcel tapul cu o zi inainte. Pe drum auzim maraituri de pui de urs. Erau niste ciresi salbatici in directia aia. Ma asez in spatele unei tufe de gherghin si ma bucur de binoclu. Zeiss Victory RF LT 8x45. O minune! In niste tufe vad o capra. 360m. O sa faca iezi frumosi, ca e zdravana! Apoi in poiana unde vazusem iepurele, acum apar doi urechiati. Fericire! Poate repopuleaza zona... Trebuie sa tinem vulpile la distanta... Se insereaza bine. Pe creasta, la 500 m apare o ursoaica. Mare. Are cu ea doi pui mari, de acum doi ani. Sunt negri cu totii. Tine creasta si vine direct spre noi. La 150 m ne luam catrafusele si ne retragem in liniste. O seara frumoasa care ma face sa uit ploaia de peste zi. A doua zi dimineata ploua. Apoi iese soarele. Profit, pun teava Blaser-ului in menghina si reglez Docter III – ul . Luneta e reglata la 100 m. Duc si punctul de la Docter pe tinta in acelasi loc. Mai putin de tras in poligon... Seara ma intalnesc cu nea Romica: - Bre, hai tot unde stim noi. N-are unde fi decat tot pe acolo. Cred ca s-a mutat peste drum... Omul e paznic in zona de multi ani si merita increderea. E devreme asa ca fac o tura sa vad terenul. Livada parasita. Loc umed, napadit de trestie. In unele locuri e cat prunii. Imi cam fac idee de unde ar putea iesi si unde as putea trage. Terenul e accidentat iar vizibila e doar o fasie in forma de „L” de vreo 30/50 m. Ma asez in des, la baza ei. In fata mea e teren in panta, vizibil. Doar acolo pot sa trag. Daca iese din trestie nu trag orice ar fi! Trebuie sa-mi impun si sa nu cedez instinctului. Incarc. Geco 30.06 Express. Pun luneta pe 2.5. Zeiss Victory Varipoint 2.5-10x42. Se insereaza. Mut pe 5x. La 20:45 nea Romica imi face semn ca nu se mai vede. Dau luneta pe 10x si ma uit prin ea. Ii fac semn sa stea cuminte. Vad si inca clar. Inteleg ce voia sa zica @violiv cu alea 20 de minute care fac diferenta. La 21:05 aud alergind ceva din dreapta. Nu apuc sa vad daca-i capra sau tap. Dar aud clar ca mai vine una pe aceeasi urma. Imi dau seama ca nu vad daca raman acolo si sar vreo doi metri mai la stanga. Armez in timp ce pun la ochi. Vad ca „are in cap”. Crucea prinde tapul si trag. Toate astea in mai putin de o secunda. Cine stie cum sare tapul intelege. Tapul cade in foc. „A fost sa fie”. Nu-s mai mult de 50 de metri. Mergem sa vedem. Mai departe las pozele sa povesteasca: Locul unde a intrat glontul:  Si pe unde a iesit:  Coloana a fost rupta:  Pe langa trofeu, puteti vedea si locul unde a intrat glontul. Cam sus, dar din alergare, bine si asa...    La cornul stang, lastarul din spate e despicat in doua:     Nea Romica, cunoscut mai ales ca bate ursii cu craca...  Dedic acest trofeu celui ce a fost ing. NEACSU POMPILIU. Cu respect, Liviu MIRCEA.
Re: CAPRIOR 2013
Foarte frumos! si trist totodata... M-a tinut cu sufletul la gura! Felicitari!
Petru
Re: CAPRIOR 2013
Impresionant și deosebit,așterută intamplarea... Felicitari,pentru acest trofeu!
Re: CAPRIOR 2013
M-am gandit ca vor fi deosebite si tapul si povestea...si abia le asteptam.
Nu m-am gandit ca ma vor intrista atat...  Dumnezeu sa-l odihneasca, vad ca nici tu n-ai putut sa treci peste... Si felicitari pentru caprior, e absolut deosebit si demn de memoria omului care a fost Pompi Neacsu. Imi amintesc ca dupa ce ati petrecut voi la ceva timp, dupa treaba aia cu ursul de te-a plimbat toti muntii, am facut alt chef la Roza unde ne-am luat la bancuri si am crapat de ras. Asa e viata, una calda una rece... Multumim de poveste.
Re: CAPRIOR 2013
Felicitari tuturor pentru reusite ,se pare ca de la an la an creste la noi calitativ actul de vanatoare.
Va pun ceva proaspat -Selectie 2013 -AV Oltul -carabina Steyr 300WM -Luneta Zeiss Duralyt 3-12x50IL Un mic pont -A inceput sa raspunda multumitor la chematoare  
Re: CAPRIOR 2013
Dimineata 06:15 carabina winchester 243,acum 4 zile,distanta 140 metri,lovitura in omoplat,a cazut in foc..
Re: CAPRIOR 2013
A venit si "cantarul" chiar daca nu oficial ca la box
 si a spus ...508 grame. Nu ma asteptam sa depaseasca 450, dar recunosc ca m-a surprins placut, atat rezultatul cantarului cat si prepararea si asezarea trofeului pe panoplie, motiv ptr care doresc sa impartasesc cateva imagini cu voi :        Promit ca la urmatoarele imagini sa nu va mai chinui si sa va sucesc cervicala stanga dreapta . voi incerca sa pozitionez mai bine imaginile. oricum face bine la mobilitate impotriva artrozei RABDAREA incepe atunci cand nu mai ai RABDARE
Re: CAPRIOR 2013
Felicitari domnilor.
Daca nu va suparati am si eu o intrebare: care este faza cu cartusele in urmele de urs postate de @teharau? Este ceva vanatoresc, estetic sau ce?  Cu respect Silviu
Re: CAPRIOR 2013
Ca reper, sa poti aprecia marimea urmei. Toţi îţi vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia !
Re: CAPRIOR 2013
Îţi raspund chiar eu: urmele erau mari rău! Şi dacă povesteam, riscam să iasa "vanatoresca". Aşa că am pus cartuşe şi cu ajutorul unei măsurători se poate calcula dimensiunea urmei. Dacă tot ai văzut detaliul, ia vezi cât iese urma...
Re: CAPRIOR 2013
Pai daca nu ma insel in cea dea doua fotografie este un cartus B&P Big Game Zerati F2 de 36 grame deci are lungimea de 70mm. Latimea imi pare a fi de trei ori decat cartusul deci 21cm (+ - 3cm erorile ochiumetrului) iar lungimea de cinci ori decat cartusul adica 35cm (+ -3cm). Daca este asa cum am calculat eu inseamna ca este o urma gigantica deoarece media urmei de urs este pe la 22-24cm.
Daca nu am recunoscut bine cartusul si o fi magnum mai adaugati la latime 1,8cm si la lungime 3cm. Am estimat bine urma sau voi fi un vanator(mincinos) redutabil? Cu respect Silviu
Re: CAPRIOR 2013
7 iunie, ora 6:30 AM, distanta: aproximativ 140m, arma: Dragana, cartus S&B cal. 30-06 PTS, luneta: KASSNAR Beta3 8x56.
 
Re: CAPRIOR 2013
domnilor, caut cat mai multe informatii
am deja 5 iesiri (de cate o zi) in cautarea primului meu caprior am platit o autorizatie la munte si am mers in locurile indicate de paznicul de vanatoare. Vremea rea (ploaie zi de zi) si deranjul constant a motociclistilor au facut INUTILE asteptarile mele la "taieturi" capriorii neiesind din vegetatie deloc nici seara nici dimineata, noaptea duap ce se intuneca am vazut pe forestier. Capriori sunt, am fost la 3 pasi de ei de multe ori, dar in desis, unde ei m-au simit mai repede si au luat distanta prin vegetatie, fara sa am nici o sansa. Practic in zilele in care am simtit ca am sansa la taietura pentru ca iesea soarele dupa partide de ploaie lunga, apareau invariabil echipe de enduro, care luau cu asalt toate vaile si luminisurile din padure. Problema enduro in zona este grava si de durata, dar nu este a mea, acum doar ma lovesc de imposibilitatea de a vana tapul platit si cautat. Desigur, pot sa patrlez cu masina forestierele seara si dimineata si sa il impusc din masina, pe forestier am vazut, dar nu asa vreau eu sa vanez un trofeu pe care il doresc de tare mult timp.
Re: CAPRIOR 2013
nasol cu motociclistii. dar daca mi-aduc bine aminte si motocilcleta are coarne. trage si tu la rezervor.
. am glumit evident, sa nu cunva sa creada vreun trepanat ca instig la violenta. dar du-te si tu in cursul saptamanii ca poate au si motociclistii astia treaba pe acasa sau la munca .
Re: CAPRIOR 2013
da, poate asta lipseste cel mai tare... zona este o adevarata "Meca" pentru enduro, vin in zona din Ungaria si Austria, isi fac acolo concediul, fiind aproape de granita si cu 2 campinguri ieftine si o pensiune unde se mananca ieftin si bun, iar terenul este minunat. Am vazut caprioare si ciute, dar nici un tap . Ma duc si miercuri. sincer, am avut momente in care atat au suparat incat ma gandeam sa le traznesc un par cand trec pe langa mine, ca eram bine camuflat langa un drum vechi de exploatare pe o coasta.
Re: CAPRIOR 2013
Ai avut ghinion de vreme rea si (parerea mea) daca tot ai stat pana acum, mai asteapta putin si il impusti cand incepe alergatul. Atunci e mai usor sa vanezi un trofeu frumos, acum ies mai mult cei tineri si foarte tineri. In perioada asta poti merge cu masina la observatie, ii vezi teritoriul si dupa mergi la sigur. Toţi îţi vor binele, nu-i lasa sa ti-l ia !
Re: CAPRIOR 2013
 Tu ai spus-o... eu asa ce va nu povestesc ca nu crede nimeni... Dar sa nu perturbam subiectul. Daca vrei, mai ne dam cu parerea la /ursul/... Scuze autorului topic-ului si moderatorului
Re: CAPRIOR 2013
Felicitari celor care au mai postat reusite.
Rabdarica celor care au postat doar iesiri in teren .@soimu': cu rabdare...
Re: CAPRIOR 2013
@adisan77ro
Felicitari! Prea e alb al tau...! Doar cu perhidrol sau mai ai secrete? Le spui? Merci!
Înapoi la Vanatoare de caprior Cine este conectatUtilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 13 vizitatori |
Publicitate
        |
