Dupa un an de asteptare…si pregatiri (nu atit de intense cum as fi vrut) a venit si in sfirsit vremea, adica - Sezonul de capra 2022- care aici incepe la 15 Noiembrie si se termina la 1 Decembrie.
Introducere
Am mai explicat cum e cu sezonlu si zonele de vinatoare aici dar pentru cei care nu au citit istorrile mele anterioare o sa le explic pe scurt.
Aici in Michigan USA (si de fapt in fiecare stat) se poate vina pe teren public sau privat (daca ai prieteni sau..platesti citveva mii de $ extra). Personal am access la un teren privat unde am vinat in anii precedenti, dar de citiva ani incoace vinez pe teren public, adica peste 137000 ha de teren de vinatoare care e comun pentru toti vinatorii din Michigan…sau si externi daca platesc licente suplimentare.
Exista aici sezoane diferite pentru arc, carabina si arme de foc primitive, cu oarecare suprapunere. Dar sezonlu de carabina este doar 2 sapatmani timp in care toate miile de vinatori se napustesc pe aceste zone publice. Statul Michigan e distribuit de la sud la nord in citeva zone, in partea de sud se poate doar vina cu lisa, apoi intr-o zona intermediara se poate vina cu lisa plus calibre cu tub cu pereti drepti (calibre de pistol genul 357 magnum, 44 magnum, etc.) si in zonele din nord se poate vina cu carabin (+ lisa + calibre cu pereti drepti).
Eu vinez in zona de carabina, adica in nord, in teren cit mai pustiu, si/sau greu accesibile si/sau zone in care am trageri la distante cit mai mari (peste 200m). E o tactica buna de a evita multimea vinatorilor rurali, care stiu foarte bine zonele invecinate si le prospecteaza tot anul. Zonele din Michigan au multa padure si lacuri, asadar majoritate vinatorilor sint obisnuiti sa vineze pe caile de access ale vinatului, cu trageri la distante mici….distantele mari nu le cauta nimeni aici.
Pregatiri, Echipamente
Pregatirile si prospectarile incep evident in timpul anului si practic se impart in 2 categorii majore si anume:
Recunoastere in teren
Pregatirea echipamentelor - arme, munitie, accesorii
Recunoasterea in teren
As putea scrie un capitol intreg doar relativ la recunoasterea in teren…dar nu e locul aici. Pentru mine recunoasterea in teren este diferita de cea a vinatorilor locali, rurali, care observa zonele invecinate tot timpul, fie cind merg la servici, fie vorbesc cu vecini si prieteni…fie merg in fiecare weekend in teren.
Eu nu am nici timpul si nici energia se conduc 3-4 ore in fiecare weekend si apoi sa il petrec in teren…chiar daca mi-ar place intr-un fel.
Recunoastere mea in teren este practic in doua etape care le repet tot timpul:
Studiul hartii - adica petrec mult timp studiind harta, topografie, relief…etc. Pentru a gasi zone potentiale propice pentru caprior.
Confirmarea in teren - odata ce am marcat zonele potentiale pe harta imi aleg citeva weekend-uri pe an pentru a le confirma in teren. Am condus peste 1000 de km de drumuri forestiere, accidente, poteci si desisuri ca sa marchez sau sa sterg puncte de interes de pe harta.
Confrimarea in teren e ca si socoteala din tirg fatza de cea de acasa. Adica uneori zonele alese dau roade (gasesc capre, urme..etc.) altadata…chiar daca pe harta par promitatoare, in teren …e pustiu. De asemenea, obiceiul caprelor se schimba in functie de anotimp…dar in general, daca densitatea de capre este rezonabila in extra sezon…atunci sint prezente si in sezon.
De asemenea uneori chiar daca satelitul arata o zona buna…se poate intimpla ca zona e plina de lastare, arbusti care fac vinatoare la distanta practic imposibilia, sau e un teren moale, o mlastina si un stufarish…etc.
Anul ascesta, ca in fiecare an, am adaugat o zona noua la lista de potentiale si cu cca 1 saptamina inainte de sezon am mers din nou sa o confirm. Asa cum m-am asteptat toata zona era plina de vinatori (era deja sezon de arc), plina de rulote si tabere de vinatoare si capre mai putine. Am confirmat totusi o noua zona defrisata cu o line de tragere de cca 300m care era oarecum libera (era si acolo o rulota)..dar speram sa nu mai fie in sezonul de carabina.
Fig. 1 Teren nou
Echipamente
Echipamentele de vinatoare sint multe…dar trebuinta lor e in functie de ce vinezi, unde, pe ce vreme si cit stai. O sa sar peste pregatirea masinii, troluilui, haine, bocanci, echipament de dormit…etc. Chiar o sa sar si peste pregatirea cutitelor de eviscerat, sau funii de legat vinatul, binoclu, telemetru..…etc. Am o lista facuta de multa vreme, dar in continua schimbare (in functie de experienta) prin care trec de fiecare data cind merg in teren. In general ca sa salvez timp, parte din echipament ramine permanent in masina si altele sint in cutii transparente pe care pun mina in functie de situatie. Poate daca cineva e interesat putem vorbi si despre aceasta.
O sa amintesc aici doar un echipament nou care l-am achizitionat anul acesta si testat un pic in teren. Din pacate inca nu am avut ocazia de a-l folosi la vinatoare. ….si anume un tripod “heavy duty”. L-am luat pentru ca una din armele care o folosesc nu poate fi trasa din mina - e prea grea.
Fig. 2 Death Grip tripod
Evident echipamente esentiale armele si munitia aferenta. Anul acesta ca in fiecare an incerc sa folosesc “alte arme” decit anul trecut. “Ale arme” pentru mine inseamna de fapt ca o arma mai veche este re-construita radical.
Am intentionat sa iau in teren 2 arme anul acesta, una pentru pinda si una “double duty” adica sa o pot folosi si la pinda si la umblat prin padure (un fel de dibuit).
Arma de pinda este un 7 mm Remington Magnum reconstruita anul acesta cu urmatoarele componente:
Teava Shilen match, profil varmint de 66 cm
Pat sintetic cu insertie de aluminium - Bell and Carlson Varmint
Luneta Leupold Vx5
Frina de gura - American Precision Arms - Little Bastard
Diferite maruntisuri de usurare (miner de titan si fibra de carbon pentru bolt, inele de aluminiu)
Fig. 3 Arma 7 mm Magnum
Greutatea armei este de 5.1 kg (grea dar mai usoara decit a fost anul trecut), dar e balansata preponderent in fata, asadar aproape imposibil de tras din mina.
Munitia pentru arma 7 mm Magnum este reincarcata de mine si are urmatorii parametrii:
Tub Hornady
Pulbere H1000
Proiectil Hornady ATip match 190 grain (12.3 grame)
Viteza 2835 feet/sec (864 m/s)
Energie 3391 foot.pounds (4598 Joules)
Fig. 4 ATip - 7mm Rem. Magnum
Grupajul armei la 100 yards (91.4 m) este acesta:
Fig. 5 Grupaj 7mm magnum - 4 focuri
Pentru cunoscatori veti remarca ca Hornady ATip este un proiectil pentru target (poligon) NU este proiectil de vinatoare. Exista o dezbatere lunga pe diferite forumuri, daca ATip si proiectile ELD Match pot fi folosite la vinatoare. Din ce am reusit sa investighez ELD Match nu este decit vechiul AMax cu virf imbunatatit (care nu se deformeaza) si ATip este la rindul lui un ELD MAtch cu virf de aluminium in loc de polimer. Asadar Hornady ATip ar trebui sa fie un vechi AMax cu virf de aluminium AMax pentru mine a fost unul din cele mai de success proiectile pentru capra.
Pentru ca precizia e foarte buna, am ales sa incerc acest proiectil la vinatoare si eram foarte curios de rezultate.
A doua arma, arma universala (pinda si dibuit) TREBUIA sa fie un 7mm-08 construita complet din componente noi. Adica:
Actinue Savage 10FP cu magazie separata
Teava Shilen match 7mm-08 de 50 cm cu profil Heavy Sporter (adica profil de vinatoare mai greu, dar mai subtire decit varmint)
Pat sintetic Bell Carlson varmint
Luneta Leupold Freedom 4-12x40
Maruntisururi usoare (inele de aluminium, miner la bolt de titan si fibra de carbon)
DIN PACATE nu am reusit sa gasesc reteta potrivita pentru munitie. Adica grupajele sint bunicele dar distributia vitezelor nu este….asadar AM DECIS SA NU o folosesc anul acesta.
Am ales sa iau in teren a doua arma cea pe care am re-construit-o anul trecut, adica Savage 10 FP in 308 Winchester cu urmatoarele componente:
Teava Savage, profil varmint, scurtata la 50 cm
Pat Hogue sintetic cu insertie de aluminium - unul din cele mai confortabile paturi
Luneta Leupold Freedom 3-9x40
Maruntisuri (inele de aluminium si miner bolt din titan si fibra de carbon)
Arma are 4.3 kg, nu e chiar usoara, dar un compromis bun intre greutate, portabilitate si recul.
Munitia folosita e tot incarcata de mine si are caracteristicile:
Viteza 2730 feet/sec (832 m/s)
Proiectil 168 grains (10.88 grame) - Nosler Accubond Ballistic Tip (proiectil de vinatoare)
Energie 2790 foot.lbs (3782 Joules)
Precizie < 0.5 MOA
Fig. 6 Munitie 308
Fig. 7 In ordine de sus in jos: 7mm Rem. Magnum; 7mm-08; 308 Winchester
Un detaliu tehnic pentru chibitii tehnici, cind am montat tevile la toate 3 armele, am reglat headspaceul aproape de minmim, pentru precizie (joc minim al cartusului in camera)
Vinatoarea
Din pacate anul acesta a trebuit sa “ciuntesc” 5 zile din tot sezonul de vinatoare pentru ca aveam planificata o calatorie…asadar am ramas doar cu 7 zile de vinatoare daca pun la socoteala ca Thanksgiving pica in sezonul de vinatoare. In principiu nu vinez in prima zi de deschidere a sezonului pentru ca atunci e prea multa lume si caprele ori fug inebunite…or nu ies decit tirziu noaptea.
De asemenea ca sa evit multimea, vinez doar in zilele lucratoare, dar nu vineri, nici luni.
In finalul finalului…..am ramas doar cu 2 zile de vinatoare din acest sezon…putin…foarte putin….si soacra mea acum s-a obisnuit ca in fiecare an vin cu capra….Eh anul acesta va fi greu.
Prima zi
In prima zi am ales sa vinez intr-o Joi adica a 3-a zi dupa deschiderea sezonului. Am ales sa vinez o zona noua care nu mai vinasem niciodata. Dar care am prospectat-o asta vara prima data si apoi cu vreo saptamina inainte de sezon.
Cu o saptmaina inainte vazusem 2 capre la cca 280 yards, le-am vazut fugit din padure in poiana si apoi oprindu-se sa se uite la mine (eram cu masina), au stat curioase o lunga vreme…deci in pinda normala pitit la liziera padurii nici nu ar fi clipit…probabil nici nu ar fi stiut ca sint in pinda. Imaginea de mai jos in care cu greu se disting caprele e luata cu o magnificare de 10 x
Fig. 8 Zona noua de vinatoare (Zoom 10x), 2 capre - greu de distins
Dupa cum se vede mai jos e o zona de padure defrishata, in care incep sa creasca lastarele copacilor taiati. In cca 3-4 ani nu cred ca mai am suficienta vizibilitate pentru vinatoare.
Fig. 9 Zona noua - Vedere satelit
Cu o saptamina inainte cind cercetasem zona, mai era acolo un ortac care isi asezase rulota aproape de drumul principal…de fapt nu era atunci in rulota si speram ca vineaza doar sezonul de arc…….Dar ghinion, a vinat sezonul de carabina.
Am ajuns in teren pe la ora 3, am lasat masina la vreo 300 metri pe drumul de acces si cu tot echipamentul in spate am pornit spre locul de pinda. Aveam cu mine tripodul cel nou (de pe care trasesem doar vreo 15 focuri in teren), dar si scaun pliabil in caz ca nu gasem nimic propice de stat jos sau chiar in culcat. Abia am reusit sa imi pregatesc pinda si sa ma asez…..ca a venit si ortacul din rulota.
Ortacul imi spune ca el are standul in spatele meu pus de mai multa vreme la vreo 200m si ca e posibil sa fiu in linia lui de tragere. Facea oarecum sens sa ail aiba colo pentru ca in spatele locului meu de pinda e o pilnie de trecere, o cale de access pentru capre. Cum am mai spus asa vineaza marea majoritate a vinatorilor “de padure de MIchigan”, pindesc in caile de access. Partea buna era ca nu avea nici o pretentie sa traga in cimp deschis ca mine. Partea proasta era ca nu stiu daca e cacialma…sau chiar e un pericol real. Asadar m-am mutat vreo 20 m mai incolo, adica intre mine si el erau vreo citeva zeci de copaci si o biuta de pamint, locul final fiind cel din imaginea de mai sus. Eram oarecum camuflat de o stinca, dar inca aveam vedere buna in cimp si nu ma asteptam sa vad capre mai aproape de 200 m.
Si m-am pus pe asteptare, cit pot de nemiscat. Au trecut minute, apoi zeci de minute, apoi jumatati de ora. La un moment dat a inceput sa ninga, apoi s-a oprit, a venit si ora 5…nici urma de capra, nici urma de miscare…s-a lasat semi-intunericul…si nu mai aveam visibilitate. Asadar noua mea zona s-a dovedit ca nu e chiar atit de grozava, poate nu in ziua aceea si nu aproape de inceputul sezonlului.
Cind imi stringeam acareturile, a aparat si ortacul din padure si am schimbat citeva cuvinte cu el. El spune ca vineaza locul asta de vreo citiva ani, in prima zi a impuscat o ciuta (o avea agata in trepied linga cabana) si ca anul trecut un prieten ar fi vinat un caprior frumusel acolo. Stia zona destul de bine…deci parea credibil. Am mai schimbat vreo doua vorbe si ne-am despartit in termeni amiabili.
MI-am luat rucsacul si arma si dupa citeva sute de metri am ajuns la masina, dupa care am inceput drumul de 2.5 ore spre casa. Pe drum am luat o teleconferinta care nu am putut-o evita, dar a inceput sa ninga serios, chiar a fost furtuna de zapada pe toata coasta de est in acea noapte. Masinile abia se miscau, din cind in cind masini in sant derapate, chiar si vreo 2 tamponante. M-am oprit sa incerc sa dau o mina de ajutor (masina mea e echipata cu mijloace de recuperare, troliu, etc. ) dar n-a fost nevoie pentru ca tow truckul era pe drum. Cumva se intimpla ca in fiecare an in sezonul de vinatoare e prima ninsoare serioasa si recuperez pe cineva din sant. Ma bucur sa o fac si pentru ca pot sa ii ajut, si pentru ca asa imi mai imbunatesc eu deprinderile si echipamentul.
Dupa vreo 3.5 ore de condus pe polei si zapada am ajuns cu bine acasa, facind planuri tot drumul pentru urmatoarele zile de vinatoare.
A doua zi
A trecut weekendul si au mai trecut citeva zile din saptamina urmatoare. As fi vrut sa ies la inceputul saptaminii…dar nu a fost sa fie. Nu am reusit sa ies decit Miercuri, o zi inainte de Thanksgiving.
M-am trezit devreme si dupa 3.5 ore de condus am ajuns in padure. Peisajul era cu totul diferit de acum o saptamina, o tencuial de zapada era asezata peste covorul de frunze uscate.
Fig. 10 Padurea - ultima zi de vinatoare- A
Fig. 11 Padurea - ultima zi de vinatoare - B
O placere de condus sau de parcurs drumuri la pas prin padure. Lacurile au inceput sa inchete la suprafata si zapada s-a asternut si pe ele. Nu era inca suficient de frig pentru pescuit la copca…dar …urmeaza.
De cum am ajuns in teren, m-am imbracat de vinatoare, cu toate straturile pe care le iau pe mine, cu hainele camo si cele portocalii. Am pregatit arma sa pot desface usor fermoarul husei si mi-am pus trei cartuse in buzunar. Daca aveam sa vad ceva, mi-ar fi luat doar cite secund sa iau arma si din mers sa o incarc si apoi sa ma asez in pozitie de tragere….nu ar fi fost prima data.
Intentia mea era sa ajung intr-o zona mai veche, prospectata acum citiva ani si “re-cercetata” anul acesta, zona care inca era bogata in vinat dupa urme si dupa intilnirile cu capre. Spre deosebire de alte iesiri de data asta am ales un drum pe care n-am mai fost.
Fig. 12 Drum prin padure
Era o zi superba, cu soare si nu foarte frig (cca -2 C). Lumina zilei era deja in deplina putere si vizibilitatea era buna pe distanta. Din cind in cind, cind aveam un drum drept ca cel din imaginea de mai sus, ma opream si puneam binoclul la ochi. Deseori mi s-a intimplat sa intilnesc caprele pe aceste drumuri de acces, pasteau la marginea drumului si evident dispareau de cum ajungeam aproape de ele.
Vizibilitatea in padure era mai buna decit de obicei datorita albului zapezii din jur. Dupa vreo 30 minute de cutrieierat padurile, am stirnit prima capra, a traversat in fata mea in fuga, m-am oprit la in locul traversarii sa incerc sa o zaresc, poate se oprise si astepta…se intimpla des. N-am vazut-o asadar am mers inca vreo 100m ca sa imi dau seama ca nu e drumul dorit si m-am intors. La intoarcere…surpriza, capra cu pricina a traversat inapoi. Convins ca sint capre in zona, am cotit pe un drum citeva sute de metri mai incolo, sperind sa o intersectez….Am asteptat o vreme…nu a aparut.
Am condus mai departe “la pas” cu ochii tintiti spre aduncului padurilor si poienilor prin care treceam. De asemenea ma uitam dupa urma care traversau drumul, sau mergem parallel.
Dupa inca vreo 30-40 minute de condus, am zarit prin ingregaturi un grup de ….pete. Nu le-as fi vazut daca nu contrastau cu albul zapezii…Oare erau capre…sau doar o gramada de butuci uscati. Le vdeam in diagonala relativ la directia mea de condus. Erau poate la vreo 75 m de drum inca si nu pareau sa se miste. Am incetinit si cu privirea tintita spre “petele potentiale” si metru cu metru, cadru cu cadru petele au capatat forma intr-un grup de 4 capre.
Cind am ajuns in dreptul lor, desi aveam o tesatura de crengi frunze, le-am vazut clar cum se uitau la mine, toate 4. Erau suficient de departe ca sa nu fuga imediat, dar suficient de aproape incit erau pe punctul de a fugi. Acum ca le vedeam bine, am vazut-o pe cea mai mare si am inaintat cu masina inca citiva metri incercind sa zaresc un culoar de tragere prin tesatura crengilor. Paradoxal inca erau acolo.
In sfirsit, am gasit un “tunel” inspre capra cea mare, am coborit din masina dupa ce, mecanic in tras fermoarul husei si am “alunecat-o” afara din masin. Am lasat usa intre-deschisa si am alimentat un cartus in camera…..Eram sigur ca n-as fi avut mai mult de un foc, in timp ce am ingenunghiat pe marginea drumului. Paradoxal caprele inca erau acolo.
Am ochit si……am ezitat o clipa. IN SPATELE CAPREI CELE MARI ERA ALTA. Oare o voi lovi si pe a doua? Daca o lovesc oare o dobor, sau va trebui sa o urmaresc prin padure? Aveam licente pentru 3 capre, legal eram OK…DAR daca nu trag acum poate nu mai vad nici o capra? ASTAZI E ULTIMA MEA ZI DE VINATOARE pina la anul. Poate ca asta e ULTIMA SANSA.??
Am ochit sus pe picior, in plexul brahial si…..AM TRAS. Capra a cazut secerata si celelate au fugit intr-o directie auirea inca vreo 100 m…dupa care s-au oprit. Am aruncat o privire spre locul caprei lovite, nici o miscare, de fapt capra lovita nu se mai vedea. Nu mi-am dat seama cite capre au fugit, zaream din nou pete…la distanta si doar stiam ca sint caprele, mai degraba decit le distigeam. Am decis sa in incerc sa ma apropii de caprele oprite, ca mai aveam inca 2 licente. Am incercat sa ma apropii incet…sub privirile lor…sperind ca vor astepta pina voi gasi un culoar de tragere…Dupa citiva metri….au fugit din nou inspre o poianat. M-am apropiat si eu in marginea poienii si am scanat cu binoclu toata liziera, pomii si padurea ….dar nici urma de capre. Duse au fost. Nu-i bai, deja doborisem una, pe cea mai mare din grup.
In sfirsit, m-am intors sa vad capra cazuta. Si am vazut asta:
Fig. 13 "Recolta 2022"
Ce am banuit s-a intimplat, AU CAZUT 2 CAPRE DINT-UN FOC. Nu prea as fi vrut sa se intimple asta….dar pe de alta parte, aveam 2 capre. INSA tot nu voiam sa se intimple, as fi vrut sa mai vinez si sa dobor a doua capra, intr-o alta aventura, alte cautari, alte emotii….dar sub presiunea timpului, am cedat si am tras, stiind foarte bine ce posibil, chiar probabil sa fie lovite amindoua. Dar, pe de alta parte poate nu voi mai vedea caprea in ziua aceea, si atunci e bine ca am 2 dar m-as fi multumit si cu una. Conflicte, ginduri…oarecum remuscari, dar si bucurii…stari contradictorii….
Am incercat sa fac… “reconstituirea”. Prima capra a fost lovita unde ma asteptam si gaura de iesire arata, ceva mai mare decit degetul mare.
Fig. 14 Iesire 308 Nosler Accutip
S-a dovedit ca inauntru partea de sus a vaselor era distrusa…pe ling plexul nervos care a fost lovit. Surprinzator de violent efectul relativ la gaura de iesire.
Ce-a de-a doua capra insa am intors-o pe ambele parti si n-am reusit sa gasesc nici o gaura. La “autopsie” organele interne erau relativ intacte…cum ma asteptam. Ce am gasit insa, in partea sitinga inspre piciorul din spate, partea de jos la ultimele coaste era distrusa. N-am gasit insa nici un proiectil si nici gaura de iesire acolo. Adevarul este ca dupa ce am eviscerat prima capra…l-a a doua mi-am pierdut rabdarea. Ce teoretizez, dupa pozitia intiala a celei de-a doua capre este ca a fost o lovitura in diagonala dinspre piciorul drept fata inspre piciorul sting spate, o lovitura diagonala sus, aproape de coloana si practic toti nervii au fost secerati, si cea de-a doua capra s-a prabusit si ea instantaneu. Nici nu am vazut-o de fapt prabusindu-se am vazut-o doar pe prima…..Dar in febra focului si ….clipele acealea in care s-au comprimat atitea eveninment…..poate ca ….n-am remarcat-o cazind. Cert este ca m-am mai utiat pret de o secunda doua sa vad daca capra lovita s-a ridicat…ma indoiam dupa cum a cazut secerata…dar am asteptat vreo 2 secunde si nici o miscare …nici o miscare nici la a doua capra (acum stiam ca au fost 2).
A luat ceva vreme sa le eviscerez si apoi sa le tirasc pina la masina peste cregi cazute. Noroc ca era zapada pe jos. Le-am incarcat in portbajagul din cirligul de remorecare si le-am invelit bine cu prelata.
Obosit, bucuros si suparat, dupa vreo 1.5 ore m-am pornit din nou la cutreierat padurile, pe trasee noi pe care nu am mai fost. Am ajuns si la o zona veche, la care planuiam sa vin deseara…dar am continuat sa cutreier trasee din zona pe care nu am mai fost. Desi am vazut o gramada de zone propice..si urme…nu am mai zarit nimic. Era deja amiaza, soare si caldut…le-a trecut vremea.
Am mers la masa si apoi la un magazin de arme….unde spre norocul meu am gasit si un sortiment de pulbere care il cautam.
Apoi seara am fost la pinda in locul vechi unde speram ca voi gasi un tzap de data aceasta. Am stat in pinda cca 2.5 ore. In tot acest timp nu a aparut nimic pe zi. Pentru ca acum eram in pinda in potizie aproape culcata, aveam 7mm Rem Magnum cu mine cu munitie ATip si un cimp de 220m in fata. De la aceasta distanta chiar daca glontul NU era perfect, tot as fi putut lovi suficient de bine incit capra ca cada in foc. Mai aveam o licenta…si speram ca va aprea un tzap.
La limita luminii legale de tragere au aparut 2 capre relativ mari, niciunul nu era tzap. ACUM REGRATM si mai mult lovitura dubla de azi dimineata. As putut avea a 2-a capra seara, era si mai mare si era alta aventura. Am asteptat sa mai apara un tzap, nu a aparut, a aparut o a treia capra….care incet incet a scurtat distanta pina la locul meu de pinda….aveam doar vreo 100m pina la ea acum. M-am decis sa plec sa nu mai astept.
M-am ridicat incet incet in genunchi…capra pastea linistita….apoi m-am ridicat in pcioare…capra a continua sa nu ma observe…apoi lent si cit pot de incet si fara zgomot, mi-am luat rucsacul in spate si arma in mina. Stateam acum complet vertical cu rucsacul in spate si ma uitam la ea. Era seara si semi-intuneric, capra nu parea sa imi acorde nici o atentie, pastea si din cind in cind facea citiva pasi. Am stat asa inca vreo 15 minute pina cind in sfirsit capra s-a hotarit sa dispara, agale si la pas in lastarisul de linga mine. Hmmmm…n-am crezut ca se paote asta….SINT sigur ca daca as fi facut o miscare brusca..sau un sunet mai violent…sau daca era in plina zi….m-ar fi observat. Am mers la masina si am pornit spre casa.
Incheiere
Pe drumul de intoarcere, 3.5 ore, am avut timp sa reflectez la vinatoarea de anul asta. Am vinat doar 2 zile, n-am fost suficient de pregatit (a doua arma nu a fost gata). Si pentru ca am vinat doar 2 zile, nu am putut testa prima zona mai mult. Am vinat in zonele mai vechi si…sub presiunea timpului redus de vincatore…m-am grabit cu o lovitura de care nu sint foarte fericit. DA e o lovitura inedita…dar nu e o vinatoarea care mi-as fi dorit-o. Daca mi-as fi alocat mai multe zile, as fi asteptat pina seara, sau poate nu tragem….NU stiu, cert este ca am avut success si anul acesta, dar nu a fost aventura care as fi vrut sa o am.
Voi ce ziceti???
CristianC
scrieti. Cred ca e bine sa ne impartasim toate experientle...mai ales intimplarile astea "indoielnice"
