Din punctul de vedere al domnului Cernea, vanatoarea este o activitate imorala, care presupune uciderea animalelor nevinovate din placerea de a ucide si e tot mai blamata de lumea civilizata, deci nu cadreaza cu prestanta domnului Isarescu.

In secundar, domnul Cernea cere demisia domnului Selaru din functia de director al AGVPS, motivand ca acesta ar fi lansat un atac homofob la adresa lui, declarand presei in legatura cu opozitia domnului Cernea la promulgarea Legii vanatorii, citez de pe realitatea.net:

“Astfel, dacă inițiativele de îmbunătățire a legii nu ar fi trebuit făcute de dânșii și de alți foarte buni cunoscători în domeniu, cine ar fi putut face mai bine acest lucru? Ignoranții în materie, din tabăra protecționiștilor extremiști, a celui ce susține dezinvolt legea homosexualității și alții ca ei?”

Pentru cei care vor sa citeasca intreaga scrisoare afisez si link-ul: https://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/scrisoare-catre-domnul-mugur-isarescu-privind-declaratia-homofoba-a-directorului-general-din-asociatia-vanatorilor-al-carei-presedinte-este-111907.html

Ce am scris mai jos este reactia mea, ca simplu vanator, la acest artiol, dar mai ales la atitudinea domnului Cernea – deputat roman- fata de vanatoare.

Scriu aceste randuri si ca raspuns la sutele de comentarii, intrebari, injuraturi si chiar blesteme care mi s-au adresat in timp - ca si vanator- de catre sustinatori mai mult sau mai putin avizati ai miscarii ecologiste, unii dintre ei complet fanatici si cuprinsi de o ura ridicola si nejustificata.

Curentul numit de domnul Selaru ¨protectionism extremist¨ este foarte la moda in randul oamenilor morali si civilizati, dar in ce priveste informarea sustinatorilor lui despre vanatoare si ce presupune aceasta activitate se pare ca lipsa de informatii e cuvantul cheie.

Mai intai de toate, vreau sa lamurim un aspect neclar atat domnului deputat Remus Cernea cat si sustinatorilor miscarii ecologiste: vanatoarea, adevarata vanatoare, nu a fost, nu este si nu va fi niciodata un sport.

Perceptia potrivit careia vanatorii ucid din pura placere de a ucide un animal nevinovat, complet lipsit de sanse in fata armelor moderne, este total deformata si foarte departe de realitate.

Cu siguranta ca un astfel de om ar fi in scurt timp inchis intr-un balamuc, pentru ca in mod evident prezinta o dereglare psihica.

Dat fiind ca unul dintre primii pasi pentru a deveni vanator e un test psihologic, un om cu un astfel de comportament, cu deviatii atat de grave, ar fi clar respins la un astfel de test. Chiar daca am considera ca un mic procent ¨pacalesc¨ testul, tot nu putem generaliza.

Ma intreb insa care categorie de oameni e mai potrivita pentru un spital de boli psihice: cei care practica o activitate straveche, chiar daca aceasta nu pe placul tuturor si care implica uciderea unor animale, sau cei care sunt atat de deranjati de aceasta activitate incat le blesteama familiile celor din prima categorie, le doresc sa sfarseasca in chinuri groaznice sau ii ameninta cu moartea de dragul animalelor respective? Oare ce e mai imoral, sa vanezi un animal cu a carui carne te hranesti, sau sa iti condamni si blestemi semenii pentru ca fac ceva ce tu nu intelegi, sau ceva cu care nu esti de acord?

Daca urmariti comentariile afisate chiar la scrisoarea domnului Cernea – in link-ul de mai sus- e evident din ce tabara face parte fiecare respondent. Si e absolut evident ca vanatorii – cu cateva exceptii desigur- au raspuns mai echilibrat decat sustinatorii miscarii ecologiste, ale caror comentarii sunt pline de ura si inversunare.

De ce atunci vanatoarea este prezentata ca o barbarie?

De ce presa prezinta vanatoarea ca pe izbucnirea devianta a unor dereglati psihic, in timp ce oameni extrem de echilibati, rationali sau sensibili ca Mugur Isarescu, Mihail Sadoveanu, Ion Agarbiceanu, Arghezi (lista e tare lunga si poate continua practice la nesfarsit) practica sau au practicat vanatoarea?

Oare Mihail Sadoveanu cand termina pagini pline de sensibilitate in cabana lui de vanatoare de la "Bradul Stramb¨- unde a si scris un intreg ciclu de povestiri – lasa condeiul deoparte si se ducea sa omoare cu bestialitate primul animal intalnit in cale, care nu avea nici o sansa in fata cruzimii si vicleniei Maestrului? Poate ca apoi isi inmuia condeiul in sangele victimei in loc de cerneala??!!

Oare cat de obtuza trebuie sa ai mintea ca sa crezi asa ceva, sau sa generalizezi o astfel de imagine despre vanatori in baza abuzurilor facute de cativa?

Cum isi poate imagina cineva ca totul se reduce doar la atat?

Sau ca un animal, care are simturile de cateva zeci de ori mai ascutite ca ale unui om, nu are nici o sansa in fata acestuia, chiar si inarmat cu cea mai moderna arma din lume?

Si in acest caz cum calificam vanatoarea cu arcul, sau pe cea cu pasari de prada, pe nedrept interzise de atat de mult timp in Romania? Oare si in aceste cazuri animalul vizat nu are nici o sansa?

De fapt cum am devenit noi oamenii vanatori? De voie, din placerea de a ucide, de nevoie? Ce suntem de fapt, pradatori sau prada? Si ce inseamna de fapt a fi civilizat? Cum stabilim cine e civilizat si cine nu? Si care sunt criteriile?

Tot regnul animal reprezinta un lant trofic, in care cel puternic il mananca pe cel slab. E o lege a firii. In acest moment, omul se afla in fruntea lantului trofic.

Si profita de aceasta pozitie in orice moment.

In unele zone ale lumii, omul mananca lacuste prajite. Sau viermi.

Dar manaca si pui, peste, rata, fazan, porc, vaca, in principal cam orice proteina animala de care poate face rost cumva sau pe care si-o poate permite.

Care este diferenta intre omul ¨civilizat¨ la care face referire domnul Remus Cernea si omul cavernelor?

Va spun eu: ipocrizia! Si o spoiala de cultura, bazata pe conventii valabile la un moment dat, conventii prin care societatea decide ce e moral si ce nu.

Omul cavernelor isi procura carnea cinstit, barbateste. De multe ori o platea cu viata, pentru ca unele prazi opuneau rezistenta si de multe ori situatia se intorcea si vanatorul devenea el cel vanat.

Atunci omul a inventat arme, din ce in ce mai performante, pana cand a ajuns la glont. Era o reactive fireasca de a dori sa-si simplifice viata. Aceeasi care l-a facut in final agricultor sau crescator de animale.

Exista insa o categorie si mai nemiloasa, care ucide mai mult, insa mult mai ipocrit: omul civilizat.

Miliarde de victime de tot felul – cu ADEVARAT nevinovate, cad in fiecare zi sub cutitul casapului pentru a umple burta omului civilizat. Pui, rate, porci, capre, oi, vaci, chiar si caini in unele parti ale lumii- toate devin hrana, uneori fara sa fi vazut lumina zilei sau fara sa fi avut bucuria de a paste iarba intr-o poiana, de a asculta vantul sau de a simti caldura soarelui pe spate.

Omul civilizat poate fi linistit, in ipocrizia lui: nu vede sange, nu vede victima, nu infaptuieste crima cu mana lui.

Exista un ucigas platit, care omoara in numele lui si pe care cade pacatul crimei.

Asa cum leul ucide prada iar hienele o consuma, omul civilizat rontaie linistit hot wings sau hamburger, shaorma sau mici, fara a isi asuma nici un moment responsabilitatea crimei.

Cat timp lesul victimei vine la caserola omorul e scuzabil, doar suntem oameni civilizati, ce Dumnezeu.

Insa nu toti descendentii omului cavernelor sunt ipocriti. Intodeauna omul a fost un vanator si a avut in sange acest instinct.

Unii si-l reprima, la altii chiar a disparut.

Dar este oare acesta un lucru bun, un semn de civilizatie, sau dimpotriva, un semn de involutie?

Sau poate ca pur si simplu ne-am obisnuit sa ne omoare altii prada, precum hienele? E mai comod si ne multumeste sensibilitatea de oameni civilizati…

Exista si pradatori care mai simt chemarea si pentru care o caserola cu un les in ea nu constituie hrana. Chiar daca uneori o accepta, din comoditate, in general vor mai mult.

Si nu vor doar atat.

Vanatoarea e confruntarea dintre instinctele lor – din pacate tot mai atrofiate de traiul comod si mancarea venita la caserola- si instinctele neschimbate si foarte fine ale animalului.

E o confruntare in care animalul iese invingator in 9 cazuri din 10 – asta daca vanatoarea se face asa cum ar trebui sa se faca.

Asa cum etica de vanatoare – notiune straina celor care condamna acesta activitate- spune ca ar trebui practicata acesta confruntare.

Un adevarat vanator lasa animalului pe care il cauta toate sansele de a isi scapa viata, pentru ca numai in acest fel e bucuros de aceasta confruntare. In caz contrar, ce face el se numeste asasinat, nu vanatoare.

Un adevarat vanator observa un caprior zile in sir, uneori luni la rand si cand in final reuseste sa il doboare, o face fara cruzime, cu un glont care omoara fara durere, spre deosebire de cutitul casapului. Si glontul va pleca din teava numai atunci cand vanatorul e sigur pe foc si cand acel glont va aduce moartea rapid si fara durere.

Iar dupa ce a doborat un vanat, adevaratul vanator isi scoate cu respect palaria, atinge o crenguta de brad de sangele vanatului doborat si si-o prinde cu mandrie la palarie, in semn de respect fata de oponentul cazut in acel duel.

Pentru ca spre deosebire de omul civilizat, vanatorul trateaza cu mult respect acest joc al vietii si al mortii, pentru ca respectul vine din intelegere si pentru ca un vanator intelege ca nu poate sa existe viata fara moarte.

Ucidem ca sa traim si ca sa mancam, insa o facem constient, cu demnitate si fara ipocrizie.

Vanatoarea inseamna si minunatul sentiment de camaraderie care se leaga intre barbati atunci cand au incredere unul in altul la viata si la moarte.

Nu ucidem nici din placere si nici cu placere. Sunt multe ocazii cand degetul nu are destula putere ca sa apese tragaciul, sau cand placerea de a observa e atat de mare, incat uitam cu totul si pusca, si motivul pentru care am luat calea codrului.

Si niciodata nu ne pare rau in astfel de clipe, ca prada ne-a scapat. Exact din acest motiv e atat de frumoasa vanatoarea. Pentru ca lupta e dreapta.

Insa macar noi vanatorii, nu ne ascundem ipocriti dupa un deget, sau dupa o caserola cu hartie pe fund, care ascunde sangele care ne pateaza de fapt mainile!

Ne omoram singuri prada, cinstit si barbateste, si nu ne e jena sa recunoastem ca suntem pradatori.

E drept ca exista si exceptii, oameni care nu fac cinste tagmei de vanatori, oameni pe care noi vanatorii ii numim ¨purtatori de pusca¨. Sunt oameni pentru care vanatoarea nu inseamna toate cele de mai sus, sunt oameni care corespund descrierilor de brute, barbari sau ucigasi.

Dar oare exista o categorie perfecta? De ce punem o eticheta unei activitati pe baza actiunilor unor indivizi care nu reprezinta majoritatea? Oare putem spune ca toti sustinatorii miscarii ecologiste sunt dereglati psihic, doar ghidandu-ne dupa ura din mesajele unora dintre ei?

Sau ca toati oamenii sunt nebuni pentru ca din cand in cand cate un dereglat trage cu arma la gramada sau detoneaza o bomba sau loveste un avion cu pasageri il el de un munte?

In tarile vecine si ¨mai civilizate ¨la care face domnul Cernea referire, numarul vanatorilor raportat la populatie este enorm in comparatie cu Romania.

Asta apropos de perceptia vanatoarei ca activitate in ¨lumea civilizata¨.

Peste tot in Europa sunt sute de mii de oameni care practica vanatoarea si nu sunt niste psihopati dornici de sange ci oameni normali, care au ales calea barbateasca nu cea ipocrita, oameni care sunt constienti ca inca sunt paradatori si nu se ascund dupa un deget.

Inca un aspect care trebuie lamurit: fauna salbatica nu dispare din cauza vanatorilor, ci din alte motive.

Nu vorbim de rinoceri si lei, desi nici ei nu au disparut din cauza vanatorilor ci datorita unor credinte ca parti din corpul lor sunt afrodisiace sau valorii de piata a balurilor lor.

Noi vorbim in Romania de specii care se gasesc in general in numar mare in mediul natural, si care sunt mai afectate de alte cauze decat de vanatoare.

Poluarea, invadarea habitatului natural, defrisarea irationala, indiguirea unor cursuri de apa, astea sunt principalele cauze, nu vanatoarea!

De ce nu oprim taierile abuzive de padure si dam vina pe vanatori?

Cati cocosi de munte se vanau anual si cat rau fac defrisarile abuzive?

In Europa s-a facut un amplu studiu despre declinul cocosului de munte si s-a stabilit ca principalul motiv de declin al speciei la nivel European este inmultirea mistretului. Studiul a fost facut nu de vanatori, culmea, ci de protectionisti.

Ce facem in acest caz? Cum gestionam aceasta situatie? Punem in calea mistretilor o pancarda cu ¨ accesul interzis¨?

Sunt multe cazuri in care o specie a fost salvata de la extinctie intr-o zona taman de catre vanatori – vezi situatia caprei negre braconata salbatic, de foame, de taranii intorsi cu arme de foc din al doilea razboi mondial. NU erau vanatori, ci doar niste tarani infometati care au gasit o sursa usoara de carne.

Oare nu ar fi mai important ca, daca tot vorbim de conservare, sa ne focusam pe probelemele cu adevarat importante, cum ar fi defrisarile si invadarea habitatului?

Sa discutam despre braconajul salbatic din zone ca Dolj sau Olt unde sunt ¨sate fara caini ¨ si unde vanatoarea cu ogari si laturile sunt sport national?

Cine e mai periculos din punct de vedere al conservarii speciilor, domnule Cernea: vanatorul autorizat cu pusca, ce va iesi in teren insotit de paznicul de vanatoare si va recolta un caprior, conform unui plan de recolta clar stabilit de ITRSV sau salbaticul cu trei clase care creste ogari si care in lipsa unui gestionar adecvat pentru o zona de vanatoare va ¨rade¨ cu ogarii lui toata zona, fara discernamant, indiferent daca gaseste iepure, capra sau ied?

Ogarii lui vor ataca orice vanat, indiferent de sex, specie sau varsta.

Si ulterior salbaticul respectiv nu va dezvolta oare in satul sau un comert infloritor si ilicit cu carnea vanatului braconat? Credeti ca va tine seama de etica, dat fiind ca e somer, rupt de foame si mai are si cinci copii de crescut eventual?

Sau ce ne facem cu cei care pun intr-o noapte zeci de laturi intr-o padure, cine ii va opri domnule Cernea, ecologistii sau paznicul platit din banii vanatorilor?

Oare nu cumva are dreptate domnul Selaru – desi modul in care a spus-o lasa mult de dorit- cand spune ca de legea vanatorii ar fi mai in masura sa se ocupe specialistii in cinegetica?

In toate tarile civilizate pe care le mentionati dunmeavoastra vanatoarea aduce multi bani la bugetul statului. Oare nu se poate gasi si la noi un echilibru care sa multumeasca pe toata lumea?

Dincolo de conservarea speciilor, ajungem la aspectul moral al vanatoarei si la perceptia omului civilizat asupra ei. Si nu pot sa nu fac o paralela intre parerea dumneavoastra despre vanatoare si declaratia domului Selaru, pe care ati calificat-o ca discriminatorie si homofoba.

Ati dat exemplul regelui Spaniei, Juan Carlos, care si-a atras oprobiul public pentru faptul ca e vanator.

Hai sa ne imaginam urmatoarea situatie: in locul pozelor cu regele Spaniei la vanatoare, apareau in presa poze cu acelasi rege intr-o ipostaza evident gay.

Sa zicem sarutandu-se cu un alt barbat. Care credeti ca era reactia publicului? Aplauze sau huiduieli? Nu cumva publicul are tendinta de a condamna ce nu intelege intr-un mod cam exagerat? Sau de a blama minoritatile, numai pentru ca sunt diferite?

Daca regele mentionat de dumneavoastra aparea in public intr-o ipostaza de vanator acum 100 de ani, era considerat un barbat trendy si dezirabil.

Oamenii acelor vremuri nu erau ipocriti.

Insa, daca tot acum 100 ani acelasi rege era dovedit homosexual, ar fi fost cu siguranta ars pe rug. Oare asta era o abordare normala?

Ce inseamna de fapt discriminarea? Nu cumva pozitia dumneavoastra in legatura cu vanatoarea e tot o discriminare? De ce domnul Selaru nu isi poate exprima dezacordul cu privire la homosexualitate, dat fiind ca asta este parerea dansului, iar dumneavoastra va puteti exprima dezacordul cu privire la vanatoare, o activitatea practicata la nivel European de cateva milioane de oameni si in Romania de cateva zeci de mii?

Care este diferenta? Daca domnul Selaru a gresit discriminand homosexualii, oare cel care discrimineaza vanatorii, pe motiv ca nu sunt ¨civilizati¨ si omoara ca sport, refuzand hrana din caserola si conventiile ipuse de altii, desi au dreptul prin lege de a vana, nu face acelasi lucru?

Nu e tot discriminare sa condamni o activitate pe care nu o cunosti, numai pentru ca nu o practici sau nu esti de accord cu ea?

Oare doi indivizi de acelasi sex care au relatii sexuale intre ei sunt mai normali decat un pradator care nu isi neaga instinctele si nu se ascude ipocrit in spatele unei caserole de plastic care sa ii mascheze crima?

Nu credeti domnule Cernea, ca ar trebui sa demisionati sau sa fiti demis pentru ca ati discriminat cca 70.000 de vanatori? Si pentru ca i-ati jignit grav, numindu-I necivilizati si imorali?

Mai sunt si cateva sute de mii de pescari, care prind in mod barbar pesti agatandu-i cu carlige de buze si ocazional ii si mamanca. Cu ei cum e treaba, sunt tot necivilizati? Sau pestii sunt mai vinovati decat puii?

Vina domunlui Selaru nu consta in faptul ca a facut afirmatia respectiva ci in faptul ca institutia condusa de dansul nu v-a facut pe dumneavoastra, presa si sustinatorii fanatici ai cauzelor ecologice sa intelegeti acest adevar simplu: a spune "Nu!" unei activitati pe care o practica milioane de oameni e o discriminare si o ingradire a libertatii individuale.

Nu va opreste nimeni sa ne convingeti ca dumneavoastra aveti dreptate, cum nici pe domnul Selaru nu l-a oprit nimeni sa va convinga pe dumneavoastra si pe cei care au parerea dumneavoastra ca dreptatea e de partea lui. Asa ca sunteti in egala masura vinovati.

Drept pentru care, daca domnul Selaru si domnul Isarescu ar trebui sa demisioneze, cred ca si dumneavoastra ar trebui sa faceti acelasi lucru.

Noi vanatorii, ne-am saturat sa fim tratati ca niste oameni inferiori, pentru simplu motiv ca nu ne negam latura de pradator si avem curajul sa ne asumam faptul ca ucidem ca sa ne hranim si ca de fapt acest fapt tine de normalitate.

Daca a fi homosexual tine de libertatea fiecaruia de a se exprima, de ce tine libertatea noastra de a nu ne nega adevarata natura si de ce vreti sa ne obligati sa facem cum vreti voi?

De ce e normal ca eu sa accept doi barbati care se saruta in preajma copilului meu, intr-un loc public, daca eu nu sunt de acord cu asta, in timp ce mie mi se interzice sa vanez, singur in padure, unde nu ma vede nimeni si unde nu oripilez sentimentele sensibile ale partizanilor conservarii speciilor?

Cand a vana e un drept pe care mi l-am castigat dand un examen, conform unor norme si cote de recolta stabilite de specialisti, de ce sunt condamnat ca fac asta in timp ce a fi gay trebuie considerat normal?

Asa ca domnilor sustinatori mai mult sau mai putin fanatici ai cauzei conservationiste: lasati vanatoarea in seama celor care o inteleg si care sa pricep la asa ceva.

Iar daca doriti o schimbare nu ne blestemati familia, nu ne injurati, nu ne numiti barbari sau necivilizati. Daca doriti sa schimbati ceva, initiati un dialog cu noi, in ciuda parerii voastre despre noi nu suntem nici barbari, nici necivilizati si putem purta un dialog. Cel putin unii dintre noi, cu unii dintre voi.

Mancati voi gunoaiele din caserole pe care le numiti hrana, si nu ne mai tineti predici ieftine despre o toleranta care va lipseste mai mult decat ne lipseste noua!