CARTUŞE PROASTE -Lt Col. C. ROSETTI-BĂLĂNESCU

[blackcrotal]

CARTUŞE PROASTE
de: Lt Col. C. ROSETTI-BĂLĂNESCU
noiembrie 1937

Mi se pare că Oscar Wilde spune undeva că singurul păcat greu şi de neiertat este prostia iar Renan exclamă că singură prostia omenească poate da o idee despre infinit. Imi revin în minte aceste apoftegme aflând despre noui şi triste accidente provocate de întrebuinţarea neghioabă a cartuşelor şi armelor de vânătoare.
Numai într'o singură societate de vânătoare mi se semna-lează proaspăt doi înşi cu mâinile sfârtecate şi unul cu un braţ amputat. Unul a tras cartuşe cu pulbere fără fum într'o armă veche cu ţevi damasc pe o care decretase el că „ţine"; ceilalţi au tras din armele lor obişnuite cartuşe „confecţie proprie".
Faţă de exasperarea ce te apucă in cele din urmă, văzând mereu reeditate aceleaşi stupide greşeli, dispare până şi mila pentru aceşti nenorociţi, pentrucă îţi dai seama că, în definitiv, te afli faţă'n faţă cu o formidabilă formă a prostiei şi nimic mai mult.
Căci nu mai poate fi vorba de altceva. S'a spus, s'a repetat, s'a scris, s'a demonstrat de atâtea ori ridicolul şi pericolul întrebuinţării cartuşelor rău sau fantezist încărcate, ori neadaptarea armelor la anumite muniţiuni, încât nu mai poate intra în cumpănă „accidentul", nici neştiinţa.
E prostie goală. Accident se poate numi un eveniment ne­prevăzut şi neprevizibil.
Dar atunci, când e bine ştiut că anumite cauze produc fatal anumite efecte dezastroase, nu mai poate fi vorba de accident.
E prostie. Nu neştiinţă; prostie. Pentrucă nu e admisibil nici unui vânător să ignoreze cele mai elementare noţiuni ale îndeletniciirii sale — şi cu atât mai puţin unor „intelectuali" cari au cetit sau aveau datoria să cetească, să înveţe, să asculte şi să înţeleagă.
Din păcate, şi cel mai tont îşi neghiob vânător se crede întotdeauna mai deştept şi mai experimentat decât toată lumea — afirmă, dă sentinţe, decretează, dispretueşte şi ridică din umeri.
Experienţe conduse ştiinţific, demonstraţiuni până la evidenţă, rezultatele metodice a celor mai utilaţi şi competenţi cercetători din Institutele specializate — fleac, vorbe, poveşti, teorii.
Prostul ştie mai bine şi face cum îl taie capul lui de prost, până plăteşte într'o zi cu o mână, un ochiul sau cu viaţa.
E târziu atunci pentru regrete.
In definitiv, atâta vreme cât prostia îl duce numai la rezultate inferioare de tir — treaba lui.
Dacă o viaţă întreagă se mulţumeşte cu un randament redus faţă de posibilităţile maxime ale armei şi muniţiei optime — îl priveşte.
II priveşte şi dacă a scăpat ocazia unică din ziua aceea, sau poate din toată viaţa lui de vânător, din pricina unui cartuş fantezist.
Când însă împinge neghiobia până la catastrofă, atunci nu mai e singur în cauză, pentru că intervin încă repercuţiunile asupra familiei, asupra prietenilor, asupra întregei comu-nităţi sociale unde avea poate un rol şi o menire de împlinit.
Incăpăţânarea, ignoranţa, prostia, pretenţia semidoctului, sgârcenia sunt elementele ce ara putut dibui şi despica în această înrădăcinată practică a cartuşului prost sau fantezist, alăturat adesea armei nepotrivite.
Dar toate, se reduc tot la prostie în ultimă analiză. Căci prostie este şi încăpăţânarea care îţi pune pe veresie viaţa în pericol, prostie e şi ignoranţa crasă în care se complac prea mulţi, unită ades cu pretenţiile ridicole ale semi-doctului, prostie şi „economia" rău înţeleasă.
Căci e prostesc lucru, în adevăr, să te sgârceşti pentru câţiva lei ca să plăteşti odată, fatal, câteva sute, mii sau zeci de mii pentru o puşcă de reparat sau de înlocuit — ori cu pierderea unui ochiu, mână sau braţ, pierderi necifrabile în lei.
La argumentul ridicol: „de atâţia ani, domnule, trag aşa", răspunde rezultatul fatal: în al atâtelea an + 1 = un braţ în minus. Vesel, nu? Inteligent, mai ales.
Nu intenţionez să indic aci odată mai mult elementarele reguli şi principii de cunoscut şi urmat în această ordine de idei.
S'au expus de atâtea ori în amănunte aceste chestiuni, încât mi-e silă să le mai depăn odată.
Dar ar fi timpul să înţeleagă în fine acea ciudată tagmă a vânătorimei fatal destinată — mai devreme sau mai târziu — ciopârţelii şi catastrofei, că toţi la un loc nu fac decât perpetua şi ridicola dovadă a unei monumen-tale prostii. Atât şi nimic mai mult.
Nici compătimire nu merită. Să se ştie.
Poate astfel demascaţi, dispreţuiţi şi împilaţi se vor desmetici şi nu ne vor mai compromite breasla,
încercăm şi aşa.
Dacă însă aceşti vânători merită pe deplin cuvinte de ocară, ce trebue să spunem despre tagma unor negustori dea dreptul criminali?
Căci există de la o vreme şi această surprinzătoare meserie: „fabricantul" de cartuşe periculoasei. Fără nici un
utilaj, fără nici o competenţă, fără nici un scrupul, profitând de naivitatea unora, atrăgând alţii prin înşelătorul miraj al preţului scăzut, aceşti necinstiţi negustori reprezintă în acelaş timp un adevărat şi permanent pericol public. Mi-am interzis — deocamdată — să indic aci nume. Dar aş putea să alcătuesc o lungă listă de accidentele provocate şi de puştile sfărâmate sau deteriorate prin întrebuinţarea acestui fel 'de mizerabilă marfă. Nu sunt contra concurenţei în materie de pulberi şi muniţiuni — din potrivă.
Concurenţa este o forţă creatoare. Dar a tolera o concurenţă bazată pe fraudă şi pe veşnica primejdie în care se pune arma şi viaţa vânătorului — fie şi naiv — îmi pare excesiv.
O denunţare e necesară şi o reacţiune se impune, întâiu din însăşi partea interesaţilor.
Le recomand tuturor păgubiţilor energice acţiuni în justiţie pentru daunele suferite.
Dar când vom avea, în fine, un Stand oficial pentru controlul obligatoriu al cartuşelor?
In stadiul actual al lucrurilor iniţiativa n'ar putea porni decât printr'o acţiune a U. G. V. R.
De aceea mi-se pare inutil să mai insist. Deocamdată vânătorul care cumpără cartuşe încărcate 'din comerţ, nu are altă soluţie decât a se adresa unei Fabrici serioase şi cu reputaţie stabilită din ţară sau străinătate.
Pentrucă vorbim de fabrici serioase şi de străinătate, voiu semnala aci o constatare surprinzătoare, de astă-dată relativ la cartuşele cu glonţ.
Constatare atât de surprinzătoare şi de neexplicată încât n'aş fi adus-o în discuţie dacă cazul meu personal n'ar fi fost confirmat de alte observaţiuni identice-
Semnalez aceste întâmplări dezagreabile pentru a atrage atenţiunea atât vânătorilor, cât şi a fabricelor sau reprezentanţilor respectivi. Iată, foarte rezumat, despre ce este vorba :
Cu o carabină (cal. 7X64) provăzută cu lunetă, de o excelentă precizie, constat nişte abateri de tir atât de anormale încât mă alarmez.
Primul gând e dereglarea lunetei. Dar şi fără lunetă şi după verificarea liniilor de viză cu arma fixă, abaterile se menţin la ţintă, stupefiante, cu toate cele 10 cartuşe dintr'o cutie. Nu-mi vine' să cred. Ce va fi putut să-mi strice arama în aşa hal?
Continui experienţa cu ácelas! tip de cartuşe, dar dintr'altă cutie. Imediat, precizia redevine normală.
Se impune deci o singură concluzie: cartuşele din prima cutie erau proaste, incalificabil de proaste. Nu explic, constat. Căci nu era vorba numai de o falsă încărcătură, ceea ce ar fi dat mai ales abateri sensibile în înălţime, dar mai erau desigur şi alte greşuri ca să justifice enormele abateri în direcţie. M-aşi fi păstrat poate mirarea şi nedumerirea pentru mine, dacă nu căpătăm o confirmare, printr'un alt caz identic, dela doi vânători de o probitate şi experienţă desăvârşită: d-ni I. P- şi I. S.
Cazul e anterior păţaniei mele. Fiind în preajma suirei la cerbi, cei doi tovarăşi îşi verifică la ţintă lunetele de pe carabine. Sunt în scenă acum cartuşe 8X60 Magnum.
Iată o lovitură la dracu, alta la lacu, una încoace şi alta încolo — în fine, un dezastru.
Fără lunetă, acelaşi lucru: ceva inadmisibil. Până au terminat cutia cu cartuşe.
Cu a 2-a cutie totul intră în ordine, cu şi fără lunetă.
Cazul este deci identic şi tot atât de concludent ca şi al meu: cartuşe proaste. Mai am oare nevoe să adaog că nu e vorba aci decât de cartuşe fabricate de una din cele mai cunoscute firme germane, de o reputaţie mondială?
Să nu ni se aducă argumente vizând condiţiunile de tragere (armă rezemată de ţeava pe un corp prea tare sau prea elastic, etc., etc.), pentru că rugăm a se crede că avem competenţa necesară pentru acest gen de verificări.
Ţinând seama de toţi factorii posibili, o singură concluzie a rămas: cartuşe mizerabile. Recunoaştem: spre marea, neînchipuita noastră mirare.
Dar nu numai atât. Văd astă-vară la un prieten cutii de cartuşe (de astă-dată 6,5X57 R.), pe care a scris mare cu creionul: „rele". întreb ce însemnează şi aflu că, păţit, prietenul meu verifică dinainte toate cartuşele, dacă intră sau nu în ţeava, aşa ca să se poată închide arma lui basculantă.
Vă rog, să mă credeţi pentrucă am văzut demonstrarea cu ochii mei: cartuşe suficiente ca să umple două cutii nu intrau în cameră suficient ca să se închidă puşca. „Rele!"
In fine, alt prieten îmi semnalează cartuşe (8X57 I. R. acum!) cu tubul crăpat la gură, din fabrică.. •
Sunt destule semne ca să ne alarmăm. Căci închipuiţi-vă ce însemnează pentru vânător această stare de nesiguranţă şi neîncredere, ce izvor de nelinişte gândul că poate tocmai cartuşul pe care îl ai în armă, şi cu care stai în faţa cerbului mult visat, să fie dintre cele buclucaşe! Singurul mijloc de a încerca acest cartuş ar fi •.. să-l tragi la ţintă!...
Nu putem admite o astfel de situaţie, chiar dacă întâm-plările ar fi destul de rare. Ne place să credem că am supraevaluat până acum exactitatea şi reputaţia celor două principale fabrici germane, de unde aprovizio-narea ne este mai uşoară. Vom fi însă siliţi la această judecată dacă astfel de neglijenţe vor mai fi constatate în lumea vânătorilor noştri. Iar dacă nu vom aşeza convingerea, fie că acele pro­duse nu sunt fabricate impecabile, fie că suntem trataţi cu produse „de export", asigurăm acele firme, că cu orice sacrificii, vânătorii români vor ştii să se dispenseze de piaţa germană. Nu ţinem de loc să intrăm şi noi în tagma proştilor.
Sperăm că aceste reflexiuni le vor fi aduse la cunoştinţă de reprezentanţii respectivi. Remember!
In fine, o ultimă observaţie.
- Se pare, după unele plângeri şi comunicări primite în timpul din urmă, că stokurile de pulbere „Perfekt", singura pusă în vânzare de C. A. M. — un adevărat monopol al firmei producătoare — sunt pe piaţa noastră cel puţin, de mizerabila calitate zisă „bună pentru Orient!"
Mi-se citează diferenţe enorme de vivacitate de la cutie la cutie, cazuri când abia isbuteşte să scuipe bura şi altele când, din potrivă, merge până la dislocarea basculei.
Mi-se atrage atenţia că se găsesc în pulbere fire de păr şi alte asemenea „corpuri străine", pulbere aglomerată în cocoloaşe, lamele de pulbere cu totul altă coloare decât cea obişnuită, etc. , etc.
Deşi aceste plângeri, venite dela vânători serioşi par a fi întemeiate, mă voiu abţine de a le comenta pentru moment, constatările nefiindu-mi personale.
Ceeace însă vom spune răspicat dela tribuna acestei Reviste, care reprezintă conştiinţa vânătorimei româneşti, liberă şi neînregimentată nici unui interes, este lucrul următor: să se ştie că nu admitem şi nu vom permite nici unui interes, (fie indigen, fie străin,) să-şi bată joc de noi. Invităm deci să se facă cunoscut locului în drept că dispu-nem de destulă putere, noi cei de aci, ca să curmăm răul dela rădăcină — adică de la monopol.
In materie de pulbere şi cartuşe nu se admite scuza „excepţiei". Ca şi soţia Cezarului asemenea produse nu pot fi nici chiar bănuite.
Din păcate această sdruncinare a încrederei s'à produs: şi la pulbere şi la cartuşe. Nu insist azi, însă cine are urechi de auzit să audă

[radubichis]

CARTUŞE PROASTE
de: Lt Col. C. ROSETTI-BĂLĂNESCU
noiembrie 1937

Mi se pare că Oscar Wilde spune undeva că singurul păcat greu şi de neiertat este prostia iar Renan exclamă că singură prostia omenească poate da o idee despre infinit. Imi revin în minte aceste apoftegme aflând despre noui şi triste accidente provocate de întrebuinţarea neghioabă a cartuşelor şi armelor de vânătoare.
Numai într'o singură societate de vânătoare mi se semna-lează proaspăt doi înşi cu mâinile sfârtecate şi unul cu un braţ amputat. Unul a tras cartuşe cu pulbere fără fum într'o armă veche cu ţevi damasc pe o care decretase el că „ţine"; ceilalţi au tras din armele lor obişnuite cartuşe „confecţie proprie".
Faţă de exasperarea ce te apucă in cele din urmă, văzând mereu reeditate aceleaşi stupide greşeli, dispare până şi mila pentru aceşti nenorociţi, pentrucă îţi dai seama că, în definitiv, te afli faţă'n faţă cu o formidabilă formă a prostiei şi nimic mai mult.
Căci nu mai poate fi vorba de altceva. S'a spus, s'a repetat, s'a scris, s'a demonstrat de atâtea ori ridicolul şi pericolul întrebuinţării cartuşelor rău sau fantezist încărcate, ori neadaptarea armelor la anumite muniţiuni, încât nu mai poate intra în cumpănă „accidentul", nici neştiinţa.
E prostie goală. Accident se poate numi un eveniment ne­prevăzut şi neprevizibil.
Dar atunci, când e bine ştiut că anumite cauze produc fatal anumite efecte dezastroase, nu mai poate fi vorba de accident.
E prostie. Nu neştiinţă; prostie. Pentrucă nu e admisibil nici unui vânător să ignoreze cele mai elementare noţiuni ale îndeletniciirii sale — şi cu atât mai puţin unor „intelectuali" cari au cetit sau aveau datoria să cetească, să înveţe, să asculte şi să înţeleagă.
Din păcate, şi cel mai tont îşi neghiob vânător se crede întotdeauna mai deştept şi mai experimentat decât toată lumea — afirmă, dă sentinţe, decretează, dispretueşte şi ridică din umeri.
Experienţe conduse ştiinţific, demonstraţiuni până la evidenţă, rezultatele metodice a celor mai utilaţi şi competenţi cercetători din Institutele specializate — fleac, vorbe, poveşti, teorii.
Prostul ştie mai bine şi face cum îl taie capul lui de prost, până plăteşte într'o zi cu o mână, un ochiul sau cu viaţa.
E târziu atunci pentru regrete.
In definitiv, atâta vreme cât prostia îl duce numai la rezultate inferioare de tir — treaba lui.
Dacă o viaţă întreagă se mulţumeşte cu un randament redus faţă de posibilităţile maxime ale armei şi muniţiei optime — îl priveşte.
II priveşte şi dacă a scăpat ocazia unică din ziua aceea, sau poate din toată viaţa lui de vânător, din pricina unui cartuş fantezist.
Când însă împinge neghiobia până la catastrofă, atunci nu mai e singur în cauză, pentru că intervin încă repercuţiunile asupra familiei, asupra prietenilor, asupra întregei comu-nităţi sociale unde avea poate un rol şi o menire de împlinit.
Incăpăţânarea, ignoranţa, prostia, pretenţia semidoctului, sgârcenia sunt elementele ce ara putut dibui şi despica în această înrădăcinată practică a cartuşului prost sau fantezist, alăturat adesea armei nepotrivite.
Dar toate, se reduc tot la prostie în ultimă analiză. Căci prostie este şi încăpăţânarea care îţi pune pe veresie viaţa în pericol, prostie e şi ignoranţa crasă în care se complac prea mulţi, unită ades cu pretenţiile ridicole ale semi-doctului, prostie şi „economia" rău înţeleasă.
Căci e prostesc lucru, în adevăr, să te sgârceşti pentru câţiva lei ca să plăteşti odată, fatal, câteva sute, mii sau zeci de mii pentru o puşcă de reparat sau de înlocuit — ori cu pierderea unui ochiu, mână sau braţ, pierderi necifrabile în lei.
La argumentul ridicol: „de atâţia ani, domnule, trag aşa", răspunde rezultatul fatal: în al atâtelea an + 1 = un braţ în minus. Vesel, nu? Inteligent, mai ales.
Nu intenţionez să indic aci odată mai mult elementarele reguli şi principii de cunoscut şi urmat în această ordine de idei.
S'au expus de atâtea ori în amănunte aceste chestiuni, încât mi-e silă să le mai depăn odată.
Dar ar fi timpul să înţeleagă în fine acea ciudată tagmă a vânătorimei fatal destinată — mai devreme sau mai târziu — ciopârţelii şi catastrofei, că toţi la un loc nu fac decât perpetua şi ridicola dovadă a unei monumen-tale prostii. Atât şi nimic mai mult.
Nici compătimire nu merită. Să se ştie.
Poate astfel demascaţi, dispreţuiţi şi împilaţi se vor desmetici şi nu ne vor mai compromite breasla,
încercăm şi aşa.
Dacă însă aceşti vânători merită pe deplin cuvinte de ocară, ce trebue să spunem despre tagma unor negustori dea dreptul criminali?
Căci există de la o vreme şi această surprinzătoare meserie: „fabricantul" de cartuşe periculoasei. Fără nici un
utilaj, fără nici o competenţă, fără nici un scrupul, profitând de naivitatea unora, atrăgând alţii prin înşelătorul miraj al preţului scăzut, aceşti necinstiţi negustori reprezintă în acelaş timp un adevărat şi permanent pericol public. Mi-am interzis — deocamdată — să indic aci nume. Dar aş putea să alcătuesc o lungă listă de accidentele provocate şi de puştile sfărâmate sau deteriorate prin întrebuinţarea acestui fel 'de mizerabilă marfă. Nu sunt contra concurenţei în materie de pulberi şi muniţiuni — din potrivă.
Concurenţa este o forţă creatoare. Dar a tolera o concurenţă bazată pe fraudă şi pe veşnica primejdie în care se pune arma şi viaţa vânătorului — fie şi naiv — îmi pare excesiv.
O denunţare e necesară şi o reacţiune se impune, întâiu din însăşi partea interesaţilor.
Le recomand tuturor păgubiţilor energice acţiuni în justiţie pentru daunele suferite.
Dar când vom avea, în fine, un Stand oficial pentru controlul obligatoriu al cartuşelor?
In stadiul actual al lucrurilor iniţiativa n'ar putea porni decât printr'o acţiune a U. G. V. R.
De aceea mi-se pare inutil să mai insist. Deocamdată vânătorul care cumpără cartuşe încărcate 'din comerţ, nu are altă soluţie decât a se adresa unei Fabrici serioase şi cu reputaţie stabilită din ţară sau străinătate.
Pentrucă vorbim de fabrici serioase şi de străinătate, voiu semnala aci o constatare surprinzătoare, de astă-dată relativ la cartuşele cu glonţ.
Constatare atât de surprinzătoare şi de neexplicată încât n'aş fi adus-o în discuţie dacă cazul meu personal n'ar fi fost confirmat de alte observaţiuni identice-
Semnalez aceste întâmplări dezagreabile pentru a atrage atenţiunea atât vânătorilor, cât şi a fabricelor sau reprezentanţilor respectivi. Iată, foarte rezumat, despre ce este vorba :
Cu o carabină (cal. 7X64) provăzută cu lunetă, de o excelentă precizie, constat nişte abateri de tir atât de anormale încât mă alarmez.
Primul gând e dereglarea lunetei. Dar şi fără lunetă şi după verificarea liniilor de viză cu arma fixă, abaterile se menţin la ţintă, stupefiante, cu toate cele 10 cartuşe dintr'o cutie. Nu-mi vine' să cred. Ce va fi putut să-mi strice arama în aşa hal?
Continui experienţa cu ácelas! tip de cartuşe, dar dintr'altă cutie. Imediat, precizia redevine normală.
Se impune deci o singură concluzie: cartuşele din prima cutie erau proaste, incalificabil de proaste. Nu explic, constat. Căci nu era vorba numai de o falsă încărcătură, ceea ce ar fi dat mai ales abateri sensibile în înălţime, dar mai erau desigur şi alte greşuri ca să justifice enormele abateri în direcţie. M-aşi fi păstrat poate mirarea şi nedumerirea pentru mine, dacă nu căpătăm o confirmare, printr'un alt caz identic, dela doi vânători de o probitate şi experienţă desăvârşită: d-ni I. P- şi I. S.
Cazul e anterior păţaniei mele. Fiind în preajma suirei la cerbi, cei doi tovarăşi îşi verifică la ţintă lunetele de pe carabine. Sunt în scenă acum cartuşe 8X60 Magnum.
Iată o lovitură la dracu, alta la lacu, una încoace şi alta încolo — în fine, un dezastru.
Fără lunetă, acelaşi lucru: ceva inadmisibil. Până au terminat cutia cu cartuşe.
Cu a 2-a cutie totul intră în ordine, cu şi fără lunetă.
Cazul este deci identic şi tot atât de concludent ca şi al meu: cartuşe proaste. Mai am oare nevoe să adaog că nu e vorba aci decât de cartuşe fabricate de una din cele mai cunoscute firme germane, de o reputaţie mondială?
Să nu ni se aducă argumente vizând condiţiunile de tragere (armă rezemată de ţeava pe un corp prea tare sau prea elastic, etc., etc.), pentru că rugăm a se crede că avem competenţa necesară pentru acest gen de verificări.
Ţinând seama de toţi factorii posibili, o singură concluzie a rămas: cartuşe mizerabile. Recunoaştem: spre marea, neînchipuita noastră mirare.
Dar nu numai atât. Văd astă-vară la un prieten cutii de cartuşe (de astă-dată 6,5X57 R.), pe care a scris mare cu creionul: „rele". întreb ce însemnează şi aflu că, păţit, prietenul meu verifică dinainte toate cartuşele, dacă intră sau nu în ţeava, aşa ca să se poată închide arma lui basculantă.
Vă rog, să mă credeţi pentrucă am văzut demonstrarea cu ochii mei: cartuşe suficiente ca să umple două cutii nu intrau în cameră suficient ca să se închidă puşca. „Rele!"
In fine, alt prieten îmi semnalează cartuşe (8X57 I. R. acum!) cu tubul crăpat la gură, din fabrică.. •
Sunt destule semne ca să ne alarmăm. Căci închipuiţi-vă ce însemnează pentru vânător această stare de nesiguranţă şi neîncredere, ce izvor de nelinişte gândul că poate tocmai cartuşul pe care îl ai în armă, şi cu care stai în faţa cerbului mult visat, să fie dintre cele buclucaşe! Singurul mijloc de a încerca acest cartuş ar fi •.. să-l tragi la ţintă!...
Nu putem admite o astfel de situaţie, chiar dacă întâm-plările ar fi destul de rare. Ne place să credem că am supraevaluat până acum exactitatea şi reputaţia celor două principale fabrici germane, de unde aprovizio-narea ne este mai uşoară. Vom fi însă siliţi la această judecată dacă astfel de neglijenţe vor mai fi constatate în lumea vânătorilor noştri. Iar dacă nu vom aşeza convingerea, fie că acele pro­duse nu sunt fabricate impecabile, fie că suntem trataţi cu produse „de export", asigurăm acele firme, că cu orice sacrificii, vânătorii români vor ştii să se dispenseze de piaţa germană. Nu ţinem de loc să intrăm şi noi în tagma proştilor.
Sperăm că aceste reflexiuni le vor fi aduse la cunoştinţă de reprezentanţii respectivi. Remember!
In fine, o ultimă observaţie.
- Se pare, după unele plângeri şi comunicări primite în timpul din urmă, că stokurile de pulbere „Perfekt", singura pusă în vânzare de C. A. M. — un adevărat monopol al firmei producătoare — sunt pe piaţa noastră cel puţin, de mizerabila calitate zisă „bună pentru Orient!"
Mi-se citează diferenţe enorme de vivacitate de la cutie la cutie, cazuri când abia isbuteşte să scuipe bura şi altele când, din potrivă, merge până la dislocarea basculei.
Mi-se atrage atenţia că se găsesc în pulbere fire de păr şi alte asemenea „corpuri străine", pulbere aglomerată în cocoloaşe, lamele de pulbere cu totul altă coloare decât cea obişnuită, etc. , etc.
Deşi aceste plângeri, venite dela vânători serioşi par a fi întemeiate, mă voiu abţine de a le comenta pentru moment, constatările nefiindu-mi personale.
Ceeace însă vom spune răspicat dela tribuna acestei Reviste, care reprezintă conştiinţa vânătorimei româneşti, liberă şi neînregimentată nici unui interes, este lucrul următor: să se ştie că nu admitem şi nu vom permite nici unui interes, (fie indigen, fie străin,) să-şi bată joc de noi. Invităm deci să se facă cunoscut locului în drept că dispu-nem de destulă putere, noi cei de aci, ca să curmăm răul dela rădăcină — adică de la monopol.
In materie de pulbere şi cartuşe nu se admite scuza „excepţiei". Ca şi soţia Cezarului asemenea produse nu pot fi nici chiar bănuite.
Din păcate această sdruncinare a încrederei s'à produs: şi la pulbere şi la cartuşe. Nu insist azi, însă cine are urechi de auzit să audă

Articol foarte actual desi este scris cu atita vreme in urma

[kama3]

Respect pentru ce oameni a avut, la un moment al istoriei, aceasta tara.

[blackcrotal]

Respect pentru ce oameni a avut, la un moment al istoriei, aceasta tara.

Salut Kama3,
Cred ca si atunci ca si in toate timpurile au existat aproximativ aceeasi proportie intre diversele feluri de oamenilor.
Deci sunt convins ca si acum exista persoane de calitate care SUNT si AU curajul pe care l-au avut cei care au infaptuit MAREA UNIRE ( spre exemplu) .
Diferenta este INDIFERENTA NOASTRA CRASA de care ne-am MOLIPSIT si ne face sa ne complace intr-o crasa non actiune.
Fiecare in parte dormim pe coada si ne "spalam pe maini" folosind scuza ca "NU AM CE FACE ! "
Si eu am gandit asa pana in urma cu cateva zile cand am auzit declaratia Primaritei Bucurestiului ( Firea ) care a anuntat ca renunta la acele "roviniete" care practic ii obligau pe amarestenii care circula cu masini sub euro4 sa plateasca o taxa ( rovinieta) pentru a circula in centrul Bucurestiului.
Cand insa am auzit ca pe retelele de socializare s-a anuntat un MITING cu punct de intalnire sub FERESTRELE BIROULUI lui Firea de la Primarie intr-o zi de lucru mi-am dat seama ca UNITI suntem o FORTA atat in Capitala cat si in TARA.
Tot ce avem nevoie este CURAJUL .
Aduceti-va aminte de ORDONANTA 13 ! Si atunci s-a putut, si cred ca oricand se poate.
Oamenii MARI de CALITATE din trecut tot asa au " LUCRAT ".
Si daca citim printre randuri, exemple la curajul si taria lor pe care prietenul Kama pe buna dreptate o numeste CALITATE , se mai gasesc chiar in articolele din Carpatii republicate pe forumul nostru.
Respect,

[Dragan]

Ma intreb de ce trebuie sa fim o forta impotriva celor ce noi i-am ales sa ne reprezinte si sa ne faca viata usoara???
Marea problema este pe cine alegem,consilier local,primar,deputat,senator.Astia ar trebui sa dea socoata in fata multimii,ei ar trebui sa ne intrebe ce-i bun ,sau rau pentru societate(vezi Elvetia) in nici un caz sa execute ordine din alte sfere ,bineinteles contra cost in beneficiul lor.
ROMANIA are resurse de oameni inteligenti,este gena noastra si nu o poate confisca nimeni.

[pipabh]

Incercati d-lor sa va uitati la pro la "Romania te iubesc" judete la stapan ultimul despre prahova!!! Uau!!!

[kama3]

Clasa politica e asemeni unor zaruri masluite. Oricat de bine ai da, oricum ai incerca, tot 1-1 iese.
Absolut toate partidele sunt alcatuie din aceiasi oameni pusi pe căpătuială.
Si daca intamplator in politica intra unul mai "curat" ori se corupe, ori se compromite.
Vreau si eu sa vad pe unul cinstit si nepatat in politica. Pan acum n-am gasit.
Iar cand exista si o mas mare de manevra care voteaza pe galeti si mici rezultatul e grantat.

[Ghinda]

Din fericire, nu ma uit la ineptul ala de la emisiunea pomenita.

[blackcrotal]

Clasa politica e asemeni unor zaruri masluite. Oricat de bine ai da, oricum ai incerca, tot 1-1 iese.
Absolut toate partidele sunt alcatuie din aceiasi oameni pusi pe căpătuială.
Si daca intamplator in politica intra unul mai "curat" ori se corupe, ori se compromite.
Vreau si eu sa vad pe unul cinstit si nepatat in politica. Pan acum n-am gasit.
Iar cand exista si o mas mare de manevra care voteaza pe galeti si mici rezultatul e grantat.

deci pana la urma ori ce am face si orice am gandi, la modul global tot la DEZASTRU ajungem.
"Incurajatoare" situatie !

[kama3]

Exista spetanta, dar nu de la clasa politica.
Schimbarea pe care o vrem ca sa ajungem pe drumul cel bun trebuie sa o vrem si sa plece de la noi prin munca, empatie, cinste, demnitate si daca vreti patriotism.
Nu cu alegeri anticipate sau nu, nu cu proteste haotice, nu asa

[blackcrotal]

Exista spetanta, dar nu de la clasa politica.
Schimbarea pe care o vrem ca sa ajungem pe drumul cel bun trebuie sa o vrem si sa plece de la noi prin munca, empatie, cinste, demnitate si daca vreti patriotism.
Nu cu alegeri anticipate sau nu, nu cu proteste haotice, nu asa

Si cum atunci ?
Sa recapitulam cele afirmate de noi:

- Oricine intra in politica ori este coruptibil la "origini" ori se molipseste de la ceilalti.
- Cei care sunt CINSTITI , nu REZISTA in politica !
Noi ii alegem pe cei cinstiti dar daca tot ei au avut grija sa modifice LEGI, REGULAMENTE, REGULI de asa maniera incat ORICE ar face sa aiba IMUNITATE TOTALA !
Deci vorbim aiurea de legalitate, dreptate, etc.
Si atunci pe CINE ALEGEM , pentru ca pana la urma si alegerile sunt masluite .
Ei, politicienii, joaca ALBA-NEAGRA iar noi credem ca NOI AM ALES .
Imi aduc aminte un cantec batranesc care spunea ca :
Zau ca-mi vine cate-o data
Sa dau cu cutzitu-n piatra !
o zi buna va doresc.