De Ce Vanati?

[Katalin]

Salutare,

Acest topic nu are nici pe departe scopul de a judeca pe cineva. Pur si simplu este o intrebare "nevinovata" care banuiesc ca v-a venit in minte pana acum macar o data.

Fiecare este liber sa faca ce vrea, sa vaneze cum vrea si ce vrea. Nimeni nu judeca pe nimeni. Sunt curios de ce noi vanatorii am recurs la acest hobby...

O fi "sangele" bunicilor? O fi la unii "pt a manca sanatos" ? O fi pt a "controla pradatorii"? O fi la altii o scuza pt alte chestii? ...

Eu m am gandit ft bine la aceasta intrebare si cred ca cel mai bun raspuns al meu personal ar fi pt ca imi place natura si gasesc adrenalina in tot actul de vanatoare care nu inseamna neaparat ca trebuie sa si impusti.

O alta explicatie a mea ar fi pt ca nicio vanatoare nu seamana cu alta ..si mereu e loc de nou. Ce am observat la mine este faptul ca din momentul in care m am facut vanator ...nu mai imi place sa merg la pescuit. Mi se pare cumva cam plictisitor.

Repet, acest topic este pt a ne cunoaste mai bine ..si a vedea ce simt si altii prin vanatoare...NU PT A JUDECA PE ALTII.

Ce anume simtiti atunci cand impuscati un trofeu frumos? Dar cand ratati monumental? Dar cand sunteti pacaliti de animal? Sunt si fapte pe care le ati facut dar de care nu sunteti mandri?

Multumesc anticipat pt raspunsuri,
Katalin

[Alin3006]

Hmmm, buna intrebare.
La mine e cate ceva din toate. Si atavism sau cum spui tu, sangele strabunilor si patima de a iesi in natura,nevoie de adrenalina...?
Din ce cunosc eu, nu am avut vanatori in familie. De mic insa m-a fascinat ideea de vanatoare. Jucariile mele favorite erau - evident- pustile. Ma fascinau cartile lui Karl May, Fenimore Cooper, Jack London.
Aveam un vecin Vanator, Nea Vasile. Il pandeam cand venea de la vanatoare si nu avea pace cu mine pana nu-mi arata iepurele sau ce vanase - in general vanat mic. Putea sa vina la orice ora, nu adormeam pana nu-i auzeam "Mobra"- o parca chiar sub geamul meu si ma trezea invariabil zgomotul infernal pe care il facea. Evident, nu m-am suparat niciodata.
Treaba cu pescuitul am patit-o si eu. De stationar ...m-am lecuit total. Ma mai duc la rapitori, sau la un caras la pluta, sau in Delta- acolo inca imi place. Cred ca era un mod de a hrani atavismul...
Ce e cel mai ciudat: ...contradictia. Nevoia de a ucide si parerea de rau de dupa.
Bucuria succesului si grauntele de mila, parere de rau de dupa.
Mandria trofeului deosebit...imi place, insa cand el - animalul- castiga, uneori ma bucur. Ciudat.
Am umblat anul trecut dupa un cerb...numai eu stiu cat. Acum ma intreb daca intr-adevar mi-a tras clapa, sau cumva m-am complacut in situatie.
De mancat, da , imi place sa mananc ce vanez, insa nu cred ca e un motiv in sine.

[bogdanel]

ATENTIE, la raspunsuri ... vor afecta-influenta la testul psiho la reinoirea permisului

colegu e de la ochi si timpane

[madalin122582]

Aline, ai uitat sa spui de masa de dupa - obligatie morala...sau mai nou, si masa si lautarii de dinainte

[Alin3006]

Ei, sigur, masa aia are farmecul ei! Desi eu nu sunt tocmai fan lautari.

[dany3lus]

desigur vanatoarea nu inseamna pt mine doar sa apesi pe tragaci si atat , imi place f mult sa admir natura si toate animalele . Vanatoarea nu inseamna doar sa omori animalele sau sa simti reculul armei in umar , vanatorul regleaza populatai unei specii , asa cum e si lupul, ca doar de acea i se spune ,,doctorul padurii" deoare ce el ,,scoate din uz" exemplarele slabe, cunosc persoane care se duc la vanatoare doar pt adrenalina , nimic nu se compara cu o zi de vanatoare cu sau fara vanat in tolba.
cat ce priveste animalele care iti trag teapa ma bucur pentru ele si nu le mai caut .
Nu cred ca conteaza neaparat sa ai sange de vanator in vene ca sa devii unul .
Moartea animalului din perspectiva unui vanatoar ar trebui sa insemna un moment de doliu dar si unu de bucurie.

[bogdanBT]

Consider vanatoarea modul cel mai eficace de a ma degaja de toate problemele care le am. Din momentul in care scot pusca din dulap, deja simt ca cele zilnice sunt undeva, departe. Iar atunci cand ajung in teren, un singur lucru mai exista ... VANATOAREA... Daca mi-a parut rau de ceva...da, de multe ori. Nu suport animale ranite, intarzierea loviturii de gratie, lipsa de respect fata de animalul ucis. Inaintea focului de arma avem emotii pozitive: nerabdarea de a ajunge in teren, revederea prietenilor, asteptarea vanatului si chiar focul de arma, daca a fost o lovitura precisa..., apoi incep parerile de rau mai mici sau mai mari (emotii negative): un foc mai putin precis, cu tot ce implica el (tipatul vanatului, cautarea vanatului ranit, gasirea lui uneori inca viu) si pana la regretul uciderii salbaticiunii. Am 12 ani de vanatoare, destul de pasionata, zic eu, si va rog sa ma credeti ca si acum cand stau la panda si urmaresc prin luneta mistretul sau capriorul, in mine se duce un razboi...sa apas sau nu tragaciul...o singura data glontul n-a plecat, era un caprior capital, prea frumos si semet ca sa moara. Sint mandru ca n-am tras. In rest a invins pasiunea (de multe ori cu pareri de rau). Tot acest cumul de emotii, pozitive si negative, simtite intr-o perioada relativ scurta de timp (o zi de vanatoare), imi "spala" creierul de probleme, imi reincarca bateriile si imi furnizeaza amintiri cu care sa ma delectez atunci cand vreau sa iau o "pauza" din agitatia zilnica.

[Jicol Dilo]

Eu nu vinez, inca... Dar as spune de ce vineaza cei ce vineaza... (Le am cu vorbele, nu?... ).
Multi din pasiune, fiind contaminati "genetic" cu acest microb sau "l-au luat" de pe la prieteni, altii din pacate vineaza de foame, altii vineaza pentru ca iubesc animalele, altii vineaza pentru ca urasc animalele, altii vineaza doar pentru a face o... fotografie calare pe un cadavru sau cu vreo 150 de rate in fata cum am vazut aici pe un topic despre rate, (pentru ei acea fotografie e mai valoroasa decit trofeul in sine sau decit toata vinatoarea, este esenta si finalitatea existentei lor ca vinator!), altii vineaza din snobism, altii vineaza pentru afaceri (cam ce face Tiriac), altii vineaza pentru trofeu, cauta mereu TROFEUL (atentie, nu poza!..), altii vineaza pentru a-si etala SUV-ul, arma, accesoriile, ciinele, valetul, etc..., unii cred ca vineaza pentru mindria familiei si pentru copii (aici l-as incadra pe tata care ne lua la vinatoare, si ne tinea cu suflarea taiata cind ne povestea cum a impuscat lup prin '65 linga Popricani - Iasi, si cite si mai cite povestiri minunate cu iepuri, rate, vulpi, etc....), altii vineaza ca sa mai scape de... nevasta, altii vineaza ca sa fie mai iubiti de... nevasta, altii nu vineaza, braconeaza, altii vineaza pentru anturajul placut si pentru distractiile de dupa vinatoare (si aici, tata), altii vineaza pentru savoarea mincarurilor vinatoresti, iar altii vineaza pentru toate motivele de mai sus, cite un pic din fiecare.
Sper ca nu s-a simtit nimeni lezat, ceea ce am scris mai sus este un raspuns nevinovat la, asa cum a scris Katalin, o intrebare nevinovata. Nu am intentionat sa judec pe cineva. Daca lista de motive de mai sus mai poate fi completata va invit sa o faceti cu placere.

Tuturor numai bine,

Alin - SV

[chriss_hunter29]

Eu nu vinez, inca... Dar as spune de ce vineaza cei ce vineaza... (Le am cu vorbele, nu?... ).
Multi din pasiune, fiind contaminati "genetic" cu acest microb sau "l-au luat" de pe la prieteni, altii din pacate vineaza de foame, altii vineaza pentru ca iubesc animalele, altii vineaza pentru ca urasc animalele, altii vineaza doar pentru a face o... fotografie calare pe un cadavru sau cu vreo 150 de rate in fata cum am vazut aici pe un topic despre rate, (pentru ei acea fotografie e mai valoroasa decit trofeul in sine sau decit toata vinatoarea, este esenta si finalitatea existentei lor ca vinator!), altii vineaza din snobism, altii vineaza pentru afaceri (cam ce face Tiriac), altii vineaza pentru trofeu, cauta mereu TROFEUL (atentie, nu poza!..), altii vineaza pentru a-si etala SUV-ul, arma, accesoriile, ciinele, valetul, etc..., unii cred ca vineaza pentru mindria familiei si pentru copii (aici l-as incadra pe tata care ne lua la vinatoare, si ne tinea cu suflarea taiata cind ne povestea cum a impuscat lup prin '65 linga Popricani - Iasi, si cite si mai cite povestiri minunate cu iepuri, rate, vulpi, etc....), altii vineaza ca sa mai scape de... nevasta, altii vineaza ca sa fie mai iubiti de... nevasta, altii nu vineaza, braconeaza, altii vineaza pentru anturajul placut si pentru distractiile de dupa vinatoare (si aici, tata), altii vineaza pentru savoarea mincarurilor vinatoresti, iar altii vineaza pentru toate motivele de mai sus, cite un pic din fiecare.
Sper ca nu s-a simtit nimeni lezat, ceea ce am scris mai sus este un raspuns nevinovat la, asa cum a scris Katalin, o intrebare nevinovata. Nu am intentionat sa judec pe cineva. Daca lista de motive de mai sus mai poate fi completata va invit sa o faceti cu placere.

Tuturor numai bine,

Alin - SV

bravo

[amis]

De ce vanez ? Papa !
Cu stima

[keops]

-Nu stiu de ce vanez.In principiu, vanez deci exist.

[madalin122582]

De ce vanez ? Papa !
Cu stima

Pai si cu vulpea cum ramane?

[dragosbahnea]

De ce vanez ? Papa !
Cu stima

Pai si cu vulpea cum ramane?

Si care-i problema? Pe criza asta, ce ? crezi ca-i mare lucru?

[scirocco]

ATENTIE, la raspunsuri ... vor afecta-influenta la testul psiho la reinoirea permisului

colegu e de la ochi si timpane

Poti sa stai linistit si sa nu iti faci probleme, pentru ca NU este cine crezi tu,ca este.Sigur,ca tu poti sa pastrezi pentru tine,motivul pentru care vanezi,"pentru a nu iti afecta-influenta la testul psiho la reinoirea permisului".

[amis]

Capatana de vulpe fiarta si scoasa in usturoi este o delicatesa.
Cu stima

[chivi]

O fi "sangele" bunicilor? O fi la unii "pt a manca sanatos" ? O fi pt a "controla pradatorii"? O fi la altii o scuza pt alte chestii? ...

Ce anume simtiti atunci cand impuscati un trofeu frumos? Dar cand ratati monumental? Dar cand sunteti pacaliti de animal? Sunt si fapte pe care le ati facut dar de care nu sunteti mandri?

Multumesc anticipat pt raspunsuri,
Katalin

O sa incerc sa-MI raspund la intrebarile lui @Katalin.Cu siguranta e ceva de la bunici, duc mai departe cea de-a 4-a generatie de vanatori dar nu e cazul pentru a manca, imi pare rau dar recunosc ca sunt un ,,delicat" cand vine vorba de-a elabora retete.Nici pradatorii nu prea-i controlez ca nu am acces la ei.Fiind un om simplu, respect natura asa cum am invatat sa ma plimb prin ea si sa-mi linistesc gandurile.La vanatoare ies pentru toate acele senzatii pe care ti le da fiecare zi petrecuta, in moduri diferite, alaturi de prieteni, pentru nodul din gat ce ti se pune cand apuci doar sa vezi trofeul, pentru lipsa poftei de mancare cand ratezi ,,dulapul " solitar, pentru mandria proprie si invidia celorlalti cand il dai jos, pentru nemaipomenitul sentiment de OM pe care-l simti atunci cand eliberezi un animal din lat cand ceilalti te-njura, pentru bucuria ochilor mei si-a plamanilor care respira, pentru vremea asta de-afara, pentru toti tiganii pe care-as vrea sa nu-i mai vad.Am zis !!!

[salus]

Vanam pentru ca suntem vanatori si ne placea vanatoare pentru ca ne place!
Am zis!!!!!!!!
Lasand gluma ........., cred ca materialul genetic este principalul "vinovat", completat de alte motive personale cum ar fi placerea de a merge in natura si a vedea animalele, placerea de a face parte dintr-un grup, afaceri, ................si multe alte motive printre care as include si faptul ca asa este la moda( pentru unii).

[scirocco]

Eu vanez pentru ca imi place.Imi place cam tot ce tine de vanatoare,inainte si dupa consumarea actului brut al impuscarii.De cand am devenit vanator,mi-am imaginat si mi-a placut sa cred, ca pasiunea vanatorii am mostenit-o de la strabunicul meu,un vanator din zona Alexandria,un lider al comunitatii locale,caruia toti veneau sa-i ceara sfatul si chiar sa faca dreptate pentru mici neintelegeri.As fi ascultat zile intregi, povestile despre strabunicul,despre pusca cu cocoase,vanatoarea la bursuc,carutele pline cu iepuri vanati in zilele geroase de iarna,despre banditii care atacau satul in perioadele tulburi dupa razboi, si multe istorii legate de acele vremuri.Am convingerea ca ni se transmite "ceva" prin codul genetic,unora mai pronuntat decat altora.Nu am vanat niciodata pentru carne,desi nu imi displace o friptura de mistret sau una de caprior dar nu a insemnat pentru mine un scop in sine carnea,pot spune cu mana pe inima ca sunt specii de vanat care nu imi trezesc nici cea mai mica tentatie culinara.In schimb am vanat pentru descarcarea de adrenalina,pentru fiorul acela care il capeti atunci cand stai la marginea ''desului'' si incepe totul sa trozneasca in fata ta,nestiind ce vine si pe unde exact iar inima ta pompeaza cu putere,am vanat pentru zgomotul inconfundabil al zborului unui fazan, care te suprinde sarind de la piciorul tau,am vanat pentru dorinta de nestavilit si totusi reprimata de a apasa pe tragaci oricum,pentru spiritul(si de ce nu,spritul de dupa ) camaraderesc al prietenilor vanatori.Sunt foarte multe argumente de spus,multe trairi de povestit pentru a explica fenomenul.Sunt si un pasionat al armelor si cred ca aceste doua pasiuni se impletesc inevitabil.Si eu am angoasele mele atunci cand bucuria doborarii vanatului se ingemaneaza cu tristetea curmarii unei vieti dar cumva trec relativ usor peste regrete,iar uneori asa cum spuneau si ceilalti colegi,incerc un sentiment ciudat dar real de bucurie daca vanatul scapa.Concluzionez filozofic "A fost sansa lui sa scape!" si ma bucur de natura,aer,compania prietenilor vanatori,nefiind ciudos de felul meu.Nu am si nici nu caut justificari pentru ceea ce sunt,doar am cautat sa explic trairile mele,renuntand demult sa incerc explicatii savante celor care intreaba de ce am impuscat-o pe mama lu' Bambi si daca nu mi-a fost mila de iepurasul dragalas.Imi place vanatoarea,imi plac armele(daca as putea, as sta zile de-a randul in poligon) si incerc pe cat posibil sa ma bucur din plin de ele.

[Clujeanul]

Drag de natura, mostenire genetica si prietenia cu colegii de breasla. Mancarea era departe pe ultimul loc, dar de cand fetitei mele ii place sa manance supa de fazan (ea ii zice "savan"), recunosc ca ma motiveaza in plus si cu asta.
Mie asa mi se pare de firesc sa ies la vanatoare incat mai degraba imi vine sa intreb de ce nu vaneaza ceilalti.

[dan_dumitrescu]

"Capatana de vulpe fiarta si scoasa in usturoi este o delicatesa.
Cu stima"

Pe bune?

scuze de off..

[Alin3006]

"Capatana de vulpe fiarta si scoasa in usturoi este o delicatesa.
Cu stima"

Pe bune?

scuze de off..

Pai ce, la Pitesti nu ti-a spus ce-ai mancat? Vezi, asta e problema cu usturoiul, sufoca orice alta aroma.

[Alin3006]

O chestie interesanta - si la subiect- pe care am citit-o pe un site de peste ocean pe care am nimerit odata.
Se spune ca trebuie sa ai o stare materiala buna ca sa fii vanator, ca vanatoarea e un sport scump etc. Majoritatea practicantilor chiar au o stare materiala buna. Se pare insa ca relatia cauza- efect e putin pe dos, conform unui studiu destul de amplu facut de englezi. Se pare ca unii oameni mostenesc o gena salbatica de la strabunii din Ice Age care ii face mai combativi, mai "infipti" si careia i se datoreaza - macar partial- succesul lor in viata. Cu alte cuvinte, nu suntem vanatori pentru ca ne merge bine, ci ne merge bine pentru ca suntem vanatori. Asta e " brici" de dat argument la nevasta cand te intreaba de ce umbli teleleu toata ziua si majoritatea noptilor .

[Marius]

Se pare ca unii oameni mostenesc o gena salbatica de la strabunii din Ice Age care ii face mai combativi, mai "infipti" si careia i se datoreaza - macar partial- succesul lor in viata. Cu alte cuvinte, nu suntem vanatori pentru ca ne merge bine, ci ne merge bine pentru ca suntem vanatori.

Tare asta!
Buna informatie!

[Ghinda]

Habar nu am! Si nici nu stau sa caut. Filozofia asta o mai fac la un sprit dupa si atat! Dar nu o sa aflu vreodata!

[Sly_Fox]

Vanatoarea se practica deoarece se urmareste un anumit scop. Astfele exista mai multe categorii de vanatori;
1) Cei care practica vanatoare din pura pasiune. Au un respect foarte mare pentru natura si vanat, pot fi numiti fii ai Mamei Natura. Nu se dau in laturi atunci cand sunt solicitati sa puna umarul la ingrijirea mediului si al vietuitoarelor. Nu ar apasa pe tragaci neam,fara a chibzui bine daca acest lucru este necesar.
2) Cei care practica vanatoarea exclusiv pentru trofee. Acestia sunt pradatori in adevaratul sens al cuvantului, urmaresc de obicei vanatul mare, chiar periculos, fiind o onoare pentru ei sa isi riste viata in vederea obtinerii trofeului ravnit. Au in suflet un foc vesnic nestins si nu vor inceta niciodata sa isi urmareasca prada. De obicei sunt vanatori corecti cu natura si vanatul, abuzurile fiind rare.
3) Cei care vaneaza pentru profit, pentru a avea buzunarele pline, ori frigiderele pline. Sunt de fapt niste macelari, in sensul profesional al cuvantului. Pentru ei vanatul nu reprezinta decat o sursa de venit. Nu au nimic in comun cu vanatoarea si ii doare la basca atat timp cat au avantaje de pe urma acestei activitati.
4) Cei care vaneaza datorita unei pozitii inalte in societate. Este la moda ca atunci cand intri in ,,lumea buna'' sa te apuci de vanatoare. Unii dintre cei care fac parte din aceasta categorie, cu timpul, pot sa devina vanatori pasionati . Insa majoritatea merg la vanatoare o data, de doua ori pe sezon, cand sunt de incheiat niscaiva afaceri. Nu fac ei prea multa paguba vanatului, dar nici nu le prea pasa de ce se intampla cu acesta.

Si acum ia vedeti care cum si pe unde va regasiti.

[Ghinda]

Buna imparteala Sly. M-am regasit, ma regasesc si ma voi regasi in toate si in niciuna.

[Dragan]

Daca as incerca sa raspund la intrebare ma tem ca ar trebui sa scriu cateva zile intruna,dar ma rezum la o intamplare traita life.Unul iasa din birt beat manga ,il vede un amic de-al lui si incercand sa il sprijine il intreaba:bai nebunule de ce dracu bei atata?la care ala beat ii raspunde sec "beau ca-mi place.....da pa tine ce te intereseaza?".Cred ca poate fi un raspuns pentru cei ce pun astfel de intrebari.

[midu]

Intrebarea initiala nu era ca "fiecare" sa spuna de ce vaneaza? Oricum, mi se pare cuprinzatoare clasificarea facuta de Sly_Fox!
Pentru mine, vanatoarea dureaza pana la momentul apasarii tragaciului ( aici fiind inclusi camarazii, emotiile, discutiile, vanatoarea in sine, etc). Toate astea imi umplu sufletul in asa masura, incat nimic altceva nu mai conteaza. Dupa foc, situatia se schimba radical. Apare o cu totul alta categorie de ocupatii, care desi fac parte integranta din vanatoare, mie unul nu-mi mai aduce nici un pic de satisfactie (decat daca satisfactia aia are peste 20 de cm sau mai mult de 500 gr. , )

[midu]

Cat despre pescuit, acesta mi se pare o treapta necesara (dar nu si suficienta), in a devenii vanator. Este o modalitate de exprimare a instinctului de pradator, accesibila omului inca de la varste fragede, varste la care practicarea vanatorii nu este posibila. Incerc acum sa trec in revista cat mai multi din prieteni (cunostinte), si imi dau seama ca stiu multe persoane care pescuiesc dar nu sun vanatori, dar nu stiu nici un vanator care sa nu fi fost initial pescar. Este un alt nivel, o alta treapta. Asta este parerea mea, nu vreau sa ofensez pe nimeni.

PS- toate cele spuse nu se refera la cei care s-au facut vanatori pentru ca "asa da bine".

[Alin3006]

Bine spus...
La treaba cu pescuitul m-am gandit si eu adesea, cred ca majoritatea vantatorilor sunt sau au fost si pescari.
Si, ciudat, la multi s-a cam stins pasiunea pentru pescuit odata cu vanatoarea.