despre lunete

[Ghinda]

[Asta se transmite in 7mm @ 100m.

La tragerea focului, daca punctul de impact este (sa zicem) 14mm prea sus si 21 mm spre dreapta, atunci reglarea se face rasucind tureta de sus inspre indicatia sagetii <<up>> 2 click-uri si tureta laterala 3 clic-uri inspre directia de rotire a sagetii marcate "R".[/quote
La distanta de 100 m este valabil. Scuze daca deranjez.

[florin.t]

La tragerea focului, daca punctul de impact este (sa zicem) 14mm prea sus si 21 mm spre dreapta, atunci reglarea se face rasucind tureta de sus inspre indicatia sagetii <<up>> 2 click-uri si tureta laterala 3 clic-uri inspre directia de rotire a sagetii marcate "R".

Dupa care , uitand de faptul ca la 100 m arma are o dispersie de aprox. 2-3 cm (asta e foarte bine, adica ai o scula buna, de x000 euro) fata de punctul de ochire, te dai de trei ori peste cap , te transformi in sniper, si verifici daca a avut eltorro dreptate tragand exact in punctul de ochire (si bingo, ai reglat luneta !!!)

fara suparare , dar nu m-am putut stapani

[florin.t]

Asta e off topic : stii cu ce se laudau de exemplu cei de la Cugir la Dragana ? Tragea 5 gloante intr-un cerc cu diam. de 14 cm la 100 m asta cati MOA e ?
Eu ma bucur ca ai de unde lua arme ca lumea, la noi sa tii ca nu e cazul cumparam ce gasim sau de ce avem bani ... (ma refer aici la vanatorul obisnuit nu la cei cu blasere sau mai stiu eu ce scule scumpe) . Apropo, stii cumva cat e grupajul la CZ 550 .30-06, eu am tot cautat dar nu am gasit

[silver]

nu trebuie sa te lasi influentat de gloata:lol:
romanasilor le place arta clasica asadar sunt ceva mai conservatori

[Marius]

Un lemn frumos are ceva deosebit in el ,plasticul este impersonal pentru mine e ca un vinator fara suflet.

Frumos!

[Marius]

Cu asta, chiar daca ne indepartam de la subiect, s-a ajuns din nou la traditionalism in vanatoare.
Zilele trecute radeam de unul singur privind in Frankonia sectiunea de haine. Sunt acolo niste domni ce sunt gata de vanatoare in niste tinute atat de elegante, de zici ca se duc la nunta. Pardesiu elegant uni (kaki, e drept), sacou, camasa cu broderie tiroleza. Evident la astfel de tinute, o arma cu pat de plastic nu merge. Sectiunea de camuflaj, saraca rau, doua pagini amarate.
In totala opozitie, in Bass Pro sau Cabela's se vede o alta fata a evolutiei vanatorii. Stiti ce vreu sa spun.
Nu-l cunosc pe 8x57, si nu ii tin partea, dar eu am inteles din postarea lui (cea cu plasticul) ca grupul lui este mai degraba traditionalist si ca un echipament modernist ar iesi din tipar.

[Marius]

am deviat de la subiect.......

Da, si eu. Poate ca moderatorul ar putea muta chestiile astea intr-un topic separat.

[violiv]

Sa revenim un pic la topic - lunete si traiectorii balistice si cum se influenteaza una pe alta.
Apropo de ce vorbeam ceva mai devreme, am gasit ceva interesant.
Mauser-ul suedez (Carl Gustafs) din primul razboi mondial, in calibrul 6,5x55, cu munitia militara de ~8 g si >900m/s are un reglaj al aparatelor de ochire deschise un pic particular. Linia de ochire si parabola tipica proiectilului se intersecteaza prima data chiar la 50 m si a doua oara la 150 m, intre aceste doua puncte sageata este de 4 cm apoi proiectilul cade 7 cm pana la 200 m. Inaltatorul armei avea, prin urmare, prima gradatie la 150 m si regland arma sa traga fix la 150 m trageai perfect, fara corectie de la 0 la 150 m iar corectia pana la 200 este minima. Variantele cu luneta nu mai pastrau aceleasi date deorece luneta era montata mult mai inalt fata de axa tevii.

[Cristi]

As dori sa continui dar sint de parere sa asteptam ce hotareste moderatorul si oricare va fi decizia lui eu o accept .

2. Chiar daca admnistratorul si moderatorii acestui Forum vor actiona permanent pentru a sterge sau modifica orice postari in afara topicului , trebuie stiut ca este imposibila vizionarea tuturor postarilor . De aceea toti vizitatorii nostri trebuie sa ia nota ca cele scrise aici nu sunt o pozitie oficiala a proprietarului , administratorului sau moderatorilor acestui Forum si acestia nu pot fi tinuti raspunzatori pentru aceaste postari.

3. Utilizatorii nostri inteleg ca nu pot posta mesaje cu caracter abuziv , obscen , vulgar , amenintator , rasist , xenofobic , cu orintare sexuala sau orice fel de material care contravine legilor in vigoare . In acest caz autorii vor fi sub amenintarea unui ban permanent sau temporar , depinzind de frecventa unor postari de acest gen .

Atata vreme cat discutiile sunt civilizate si interesante, chiar daca sunt off topic uneori, nu vad motive de a le muta sau sterge!Daca doriti , puteti deschide topic nou pe tema" Lemn versus Plastic"!

[silver]

de la "lemn versus plastic" ajungem la "clasic versus nou" .

[chris]

Discutia despre lunete devenise asa interesanta sau destul de interesanta incat cu greu m-am stapanit sa nu intreb daca dvs. sunteti printre cei mai buni specialisti sau sunteti doar parte dintre cei mai buni care impartasesc si altora din cunostintele lor.
Deci va multumesc si doresc nespus sa reveniti la acest subiect interesant si sincer " full tehnic " pentru mine.
Cu stima,
Cristian

[violiv]

Poate doar dintre cei care ne-am confruntat cu aceleasi probleme - achizitionarea unei lunete nepotrivite, a unor monturi nu tocmai fericite, care n-am prea avut de unde sau de la cine sa ne inspiram (cand mi-am luat carabina, erau doar sase arme cu glont printre vanatori si doar unul avea luneta), care am ars cateva pachete de tigari si cativa neuroni incercand sa ne explicam de ce nu seamana ce se intampla in practica cu ce scrie in cartea de fizica de liceu apropo de optica si de traiectorii ale proiectilelor!
Si, poate, dintr-un spirit de intrajutorare vanatoresc, incercam sa-i scutim si pe altii de a parcurge drumul tot prin gropi!
Nici pe departe nu ma consider expert, doar foarte pasionat de aspectele tehnice ale obiectelor - nu-mi place sa folosesc un lucru despre care nu stiu cum si de ce functioneaza. E drept ca am un coltisor in pod plin cu lucruri care n-au mai functionat dupa ce am incercat eu sa vad ce au inauntru dar la fel de drept e ca nici nu stiam sa scriu pe vremea aia! Acum m-am mai domolit cu stricatu da tot le desfac bucatele si am satisfactia ca inca functioneaza dupa ce le pun la loc si nici nu-mi raman piese.
Un sfat: lucrurile pe care le folosim sunt concepute, construite tot de oameni, nu de zei. Daca unul a putut s-o faca poti si tu, eventual cu un pic de ajutor, s-a faci sa mearga - macar atat de bine pe cat a vrut-o constructorul!

[Tinu_JCB]

Mi-am cumparat un CZ 550 luxus , cal. 30 06. ce luneta credeti ca mi s-ar potrivii? Eu merg atat la panda cat si la goana si m-am gandit la o meopta 3-12X56 cu punct luminos. oare am facut o alegere buna?

[Tinu_JCB]

te-ai gandit, sau ai cumparat-o?

Nu am cumparat-o inca m-am gandit doar

[Tinu_JCB]

vanezi noaptea?

Nu neaparat. poate seara la panda si chiar nu stiu ce sa aleg intreb pe toata lumea si toti au pareri diferite

[Marius]

1,5-6 x cat mai mult. Nu x32 ca ai campul vizual prea mic.

[florin.t]

Eu recomand sa-ti cumperi suporti cu demontare (detasare) rapida si sa-ti iei 2 tipuri de inele (au la basspro si una si alta) si doua lunete. Aia cu care tragi mai departe 3-9x56 de calitate si cea cu care tragi aproape 1,5-4x40 poate fi si mai ieftina ( nu ai nevoie de o asa mare acuratete si claritate tragand aproape).

[Tinu_JCB]

OK ! va multumesc pt sfaturi. Cred ca ma mai gandesc deocamdata dar sincer m-ati descurajat sa imi iau meopta.

[chris]

Pe un suport detasabil de luneta se poate monta un red point(dot) ?
Ati intalnit modele compatibile ?

[violiv]

Dragana 30-06 (similara ca si constructie cu CZ-ul tau) initial cu luneta 8x56. Buna la tinta fixa, imposibila la goana. La goana mergeam fara pana am pus un red-dot. Avantajul armei mele este ca are frezari tip 'coada de randunica' practicate in culata si pot pune oricate dispozitive optice vreau, fiecare cu montura lui.
Orice luneta ai lua, chiar si un 1,25x20, orificiul ocularului are un diametru pupilar relativ mic. Cand vrei sa tragi repede e dificil chiar sa nimeresti luneta cu ochiul nu numa mira pe vanat. Red-dot-ul meu are o mica piesa detasabila care il face x2,5. Cu piesa montata ocularul are 10 mm - aproape la fel de greu de 'prins' ca si ocularul lunetei, cu piesa demontata si marire 1, ocularul are 30 mm - absolut vizibil din orice pozitie, chiar daca ochiul nu e centrat perfect, camp de vedere ca si cand te-ai uita cu ochiul liber si poti trage cu ambii ochi deschisi. Pentru goana mi se pare configuratia cea mai buna: camp de vizibilitate ca la sisteme mecanice si achizitie a mirei si a tintei foarte facila, cu senzatia ca ochesti prin luneta (un singur punct trebe aliniat cu tinta).
Pentru ce vrei tu, parerea mea este ca cel mai bine ar merge montata o sina Weaver pe care poti pune apoi ce vrei. Un red-dot bun gasesti pe la 100 E si, impreuna cu o luneta 6x42 nu depasesti bugetul. Daca mergi pe varianta o singura luneta 1,5-6x42 e cea mai potrivita in ambele situatii - nu e idealul dar e compromisul cel mai apropiat.

[peace]

Din propie experienta,iti dau perfecta dreptate Violiv

[Tinu_JCB]

M-am hotarat imi iau un IOR 10x50 sau 10x56 cu punct luminos pt panda si una de goana 1.5 -6x36 . Nu se deregleaza lunetele daca le tot schimb intre ele?

[Tinu_JCB]

Care ai alege dintre astea doua? http://www.westcoasttactical.com/dmci/archives/SN-9.jpg

Sincer as alege una jumate din dimensiunea celei mari .

[zeb stump]

Cred ca in DEX gasim un cuvint apropiat-LENE

[Vechio]

Inca ceva... daca tot te-ai hotarat sa iei doua, poti s-o iei pe cea de 1,5-6x prima.... si pe banii pentru cea de 10x.... cumpara munitie si inebuneste-i la poligon.... Asta e sfatul pe care l-am primit eu cand eram gata sa investesc o gramada de bani in echipament.... si e cel mai bun sfat pe care-l pot da...


Poti sa ma crezi pe cuvant.... nici una dintre cele mai performante lunete nu poate sa te faca sa tragi mai bine... peste un anumit nivel , practicalitatea este nula si intervine doar snobismul.
Care ai alege dintre astea doua? http://www.westcoasttactical.com/dmci/archives/SN-9.jpg

Pe deplin acord . Pentru condiţiile de tagere de la noi consider că prima e suficientă .

[chris]

<<poti intotdeauna sa deosebesti un amator la vanatoare. O luneta cat o osie de tractor si cu un binoclu de doi bani>>
[/img]

SUPER !!

[violiv]

Poate pune Vio de-un articol despre punctele esentiale in tragere, posturi si conditii preliminare. Eu am mai incercat cate ceva, dar de pus pe hartie, este un efort care imi depaseste conditia mea psihica actuala. (nevasta-mea o numeste miserumpism, dar nu sunt sigur daca termenul e in DEX sau nu)

Desi suntem la 'lunete' sa amintesc inatai de toate despre

Ochirea prin sisteme ‘deschise’-‘mecanice’ de ochire.
Ma voi referi doar la tirul cu arme cu glont. Ideea de baza este de a face sa coincida axa tevii cu axa optica a tragatorului ce vizeaza tinta, in plus adaugand si corectia datorata parabolei descrise de proiectil.
Stiind de la geometrie ca doua puncte sunt suficiente pentru a descrie o dreapta, toate sistemele de ochire deschise folosesc doua puncte reper montate pe arma. Privite simultan astfel incat sa fie ambele in axa optica a ochiului tragatorului aceste puncte descriu o dreapta ce va intersecta undeva in departare tinta vizata. Corespondenta stricta intre axa optica si traiectoria balistica este realizata de constructor si, de cele mai multe ori, poate fi ajustata intr-o oarecare masura de tragator prin reglaje specifice. La o teava de lungime data, cu cat cele doua puncte ce descriu axa optica sunt situate la extremitatile tevii adica cu cat linia de ochire are o lungime mai apropiata de lungimea tevii, corespondenta dintre cele doua axe ca si suprapunerea centrelor de rotatie pe orizontala si verticala este mai buna astfel incat directionarea axei optice spre un punct anume face ca si axa tevii sa se indrepte mai precis spre acel punct, la fel erorile de aliniere a celor doua puncte ale axei optice sunt mai mici (avand in vederele ca reperele respective nu sunt puncte geometrice, adica de dimensiune infinit de mica ci sunt puncte materiale cu o dimensiune anume, suprapunerea lor poate surveni nu numai fix 100% ci si partial ˝ pe ˝, de ex.). Cu cat punctele sunt situate la distanta mai mare unul de celalalt cu atat este mai facila suprapunerea lor perfecta si obtinerea axei optice corecte. Idealul ar fi ca punctul situat langa ochi sa fie lipit de ochi. In practica, acest lucru este imposibil, la fel fiind si obtinerea unei linii de mira foarte lungi. Din pacate, ochiul nu are un ‘obiectiv’ cu focala indiferenta la distanta ci unul cu focala variabila. Focala ochiului se modifica in functie de distanta la care se priveste, cu atat mai mult cu cat obiectul este mai apropiat.
Concret, in cazul ochirii prin catare si inaltator, atunci cand inaltatorul este foarte apropiat de ochi, privitorul ar trebui sa vada la fel de clar un obiect situat la 10-15 cm de ochi – inaltatorul – (limita inferioara a capacitatii de adaptare a ochiului uman), unul situat la 50-80 cm – catarea – si unul situat practic la infinit (peste 50-100 m ochiul uman nu-si mai modifica focala pentru privirea lucrurilor). Practic, este imposibil. Trebuie neaparat impins inaltatorul la o distanta cat mai mare de ochi altfel privirea va ‘pendula’ continuu intre tinta, catare si inaltator. Pentru sistemele zise de precizie, inaltatorul este plasat la limita suportabilitatii ochiului iar fanta acestuia este cat mai ingusta ca si catarea (reducerea dimensiunii punctelor materiale de care am vorbit). In aceasta situatie, ochirea este foarte dificila ochiului fiindu-i necesare acomodari continue la cele trei distante. Practic, tragatorul ;matura’ cu privirea campul dintre inaltator si tinta incercand sa fixeze catarea cat mai exact in fanta inaltatorului. Si pentru ca nu e deajuns asta, in cazul fantelor foarte mici ce se obtin incadrand catarea intr-un inaltator ingust mai apare si fenomenul de difractie a razelor de lumina facand inaltatorul sa aiba o imagine mai mereu difuza. Dintre toate tipurile de sisteme mecanice acesta este cel mai dificil de folosit dar, odata invatata tragerea prin el, este relativ precis. Din pacate necesita un timp relativ lung pentru achizitia tintei si este greu de folosit la tragerile unde e nevoie de viteza.
Pentru a usura ochirea prin scaderea efortului ochiului se impinge inaltatorul la o distanta mai mare de ochi, mai aproape de catare si se cresc dimensiunile fantei si ale catarii. Se obtine o imagine mult mai usor de perceput, de aliniat dar cu erori mai mari – este cazul sistemelor montate pe carabinele semi-automate, unde se favorizeaza achizitia rapida a tintei in detrimentul unei precizii extreme care nu este necesara..
Inlocuind inaltatorul cu un disc de tabla in care s-a practicat un orificiu circular (dioptru ocular) ochirea devine mai usoara. Cu atat mai mult cu cat si catarea poate capata o biluta rotunda in varf. Pentru ochiul uman sa alinieze concentric doua cercuri este mult mai usor decat sa alinieze patru linii drepte (marginile catarii si ale fantei inaltatorului).
Diverse sisteme intermediare, cu inaltatorul sculptat semicircular si catare cu biluta in varf aduc oarece ameliorari.
Sistemul cel mai precis se obtine inlocuind si catarea cu un disc perforat (dioptru obiectiv) si modificand pozitia si dimesiunea dioptrului ocular – acesta este situat foarte aproape de ochi, atat de aproape incat conturul din care este decupat nu mai este perceput de ochi si are o dimensiune atat de mica incat poate fi aproximat unui punct geometric. Privind prin aceasta ‘gaura de ac’ tragatorul nu mai vede decat cerculetul din varful tevii care trebuie sa incadrze tinta – am scapat de cel mai greu element, inaltatorul. Sistemul este deosebit de precis, se foloseste la toate armele lungi de tir academic, actuale dar are mai multe deficiente. Prima ar fi ca achizitia tintei nu este deosebit de facila si nu este potrivit tragerilor de viteza. A doua, si cea mai importanta, este ca pozitia ochiului fata de dioptrul ocular este foarte importanta. desi foarte mic, orificiul nu este punctiform si ochiul poate recepta o imagine privind nu chiar prin centrul lui. Ca urmare, axa optica se modifica odata cu schimbarea pozitiei capului tragatorului sau cu schimbarea tragatorului, chestie care nu se intampla deloc sau in foarte mica masura la ochirea prin catare si inaltator. De aceea pozitia de tragere trebuie sa fie foarte stabila si mereu aceeasi. Odata reglat pentru un om si o pozitie devine la fel de facil si de precis ca o luneta (de marire mica, bine-nteles). La cea mai mica schimbare a pozitiei, axa optica se schimba si loviturile deviaza. Spre exemplu, la arma de tir standard, .22lr., cu reglarea dioptrului ocular asemanatoare unei lunete (micrometric – un click insemna cam 2 mm in tinta situata la 50 m) aveam nevoie de 25-30 click-uri pe verticala si 5-10 pe orizontala la schimbarea pozitiei de tragere de la ‘picioare’ la ‘culcat’. Acest sistem nu se potriveste armelor de vanatoare. Cele mai multe carabine de vanatoare folosesc sistemul clasic cu catare si inaltator, eventual cu o forma particulara a fantei si catarii care sa faciliteze ochirea rapida. Sistemele cu dioptrii concentrici, desi mai precise, sunt un pic mai lente in achizitia tintei. Se pot comanda pentru aproape toate armele si se inlocuiesc si regleaza cu efort minim. In opinia mea, odata deprins tirul prin aceste sisteme se obtine un tir suficient de rapid pentru tragerile de viteza si mult mai precis decat prin catare si inaltator, mai ales la distante in jurul a 100-150 m. In lipsa unui sistem optic de ochire, ar merita incercat. Din fericire pentru noi, tragatorii relativ modesti ce suntem, un sistem optic costa tot cam cat un dioptru si este si mai usor de folosit. Pentru amatorii ‘traditionalului’ consider ca este un ‘compromis’ deosebit de eficient in a pastra o linie ‘nealterata’ la o arma clasica si a avea rezultate bune la tragere.

[albumimg]2631[/albumimg]


.......va urma!

[chris]

Super !
si "cu CONTINUAREA ce ati avut ? "
Astept de 2 zile

Cu respect,
Cristian

[violiv]

Si eu!
Mai asteapta!
Crezi ca se scrie singura?

[violiv]

Sa continuam in aceeasi tema propusa de eltorro. (apropo, daca e greu sa scrii o chestie de la un cap la altul poate e mai usor sa aduci completari pe marginea celor deja scrise! Am vazut ca atunci cand te pornesti nu bati campii!)
‘PRELIMINARII’ adica ce ar trebui sa facem inainte de a ne apuca sa tragem?!
Exista voci care zic ca nu trebe nimic. Tragi si gata! Pentru o foarte mica parte din tragatori, ‘nascuti cu arma in mana’ sau care au invatat sa traga inainte de a fi intarcati, asa o fi. Pentru cei mai multi dintre noi cred ca trebe un pic de timp rezervat si catorva ganduri si activitati inainte de a ne apuca sa tragem. Trasul ‘din prima’ poate duce la deprinderi nedorite, ineficiente si de care greu se scapa. e mult mai eficient sa deprinzi tragerea corect, de la inceput, decat sa corectezi apoi reflexe formate.
In general, posesorii unei arme se impart in doua categorii in ceea ce priveste modalitatea de alegere a armei: cei care au cumparat ce au vrut (putinii fericiti) si cei care au cumparat ce au putut (cu atat mai mult cu cat disponibilitatile financiare sau oferta foarte limitata te obliga la achizitii un pic pe langa dorinta). In aceasta ultima situatie, de cele mai multe ori avem o arma la care trebuie sa ne adaptam nu una adaptata la noi.
Ar fi de mentionat ca e foarte bine, intai si-ntai, sa stii ce iti doresti! Am vazut, de ex., la rubrica de vanzari, o arma Weathewrby Mark V in cal. .340 Weatherby. E o arma de vis, intr-adevar. Poate printre cele mai bune arme de serie. Intr-un calibru la fel de exceptional (nu mai spun de pretul efectiv bun la care este oferita!). Problema este: Ce faci cu ea?! Pentru vanatul nostru ar merge la cerb carpatin la peste 200 m, la urs, mistret de peste 250 kg la panda, la distanta mare. E drept ca jinduiesc macar sa trag o data cu asemenea arma dar s-o cumpar ma gandesc serios ca ar sta in dulap mai mult decat Dragana. Repet, e o arma de exceptie dar utilitatea este relativ limitata. Nu spun ca trebe infranata dorinta de a a vea o arma buna sau foarte buna dar arma, fara tragator nu e decat o bucata de fier. Si cu o astfel de arma nu oricine poate avea rezultate!
Avem arma! Acum ce facem cu ea? Per-primam o luam acasa, ne inchidem intr-o camera pentru restul zilei (sau o zi ulterioara) si incepem s-o studiem – de la gura tevii si pana la talpa patului, pe dinafara si pe dinauntru! Dupa 1-2 ore, cand deja am remarcat si mica imperfectiune inerenta (sau mai multe) dupa ce am studiat mecanismul pana i-am inteles functionarea, dupa ce am ascultat-o si am retinut zgomotele specifice trebuie sa invatam sa trecem de a o percepe cu fiecare simt in parte si sa o integram cumva in corpul nostru. In principiu, sunt trei probleme relativ separate care trebuie urmarite si apoi integrate: constructia generala, sistemele de ochire, sistemul de dare a focului. Si e bine de urmarit in aceasta ordine.
La constructia generala trebuie urmarite proportiile armei, echilibrul, punctele optime de sprijin, dimensiunile armei raportate la dimesiunile tragatorului, cat de lunga e pana, cat de lunga si cum e inclinata crosa, care este pozitia optima a mainilor pe punctele de sustinere, in functie de pozitia armei – purtata la nivelul taliei, in semi-epolare sau cu arma complet epolata. Toate miscarile efectuate cu arma necesita adaptarea continua a sprijinului, modificarea pozitiilor mainilor, a degetelor esentiale (police si index de la mana cu care se trage). E bine de stiut ca exista pozitii numite vicioase chiar la portul armei – si nu ma refer la cele care impieteaza asupra sigurantei ci la cele care obliga muschii la contractii prelungite, de multe ori simtite atunci cand muschiul oboseste, cand incepe tremorul sau nesiguranta, cand e necesar sa te dezmortesti. Portul armei in aceste conditii pe durate chiar scurte de timp determina, in cazul tragerii, miscari imperfecte, fara control absolut. Apoi trebuie cautata pozitia optima de ‘fixare’ a armei pe corpul tragatorului in momentul tragerii. Trebuie stabilit unde sta arma in umar cel mai bine, unde nu doare talpa patului cand o presam in umar, unde lasa libertatea de miscare membrului superior care o sustine. Trebuie stabilita pozitia mainii pe uluc astfel incat aceasta sa fie cat mai naturala – unghiul dintre bratul si antbratul care sustin arma la nivelul ulucului nu trebuie sa fie mai deschis de 90 grade, un unghi mai deschis inducand tensiuni in muschi ce se manifesta rapid sub forma de instabilitate. Sa nu uitam ca aceasta mana directioneaza si mentine arma pe tinta. Cum gasim pozitiile optime? Prin exercitii repetate. Nu exista doua arme ca nici doi tragatori la fel. Fiecare binom arma-tragator este unic. Pozitia patului in umar este bine sa fie aleasa astfel incat talpa patului sa calce cu portiunea mijlocie in punctul de sprijin maxim – in general, marginea superioara a patului depaseste un pic umarul in inaltime. Odata stabilita aceasta pozitie stabilim pozitia mainii pe uluc cam asa: cu arma in pozitie de epolare completa luam mana corespunzatoare umarului ce sustine patul de pe crosa armei. Cu acest brat relaxat, arma trebuie sa stea relativ lejer fixata in umar mentinuta doar de mana de pe uluc. Cand aceasta pozitie este facila, cand arma nu tinde sa cada sau sa urce exagerat atunci mana este bine fixata pe pana. (poate ca toate aceste gesturi va sunt cunoscute, poate ca le-ati indeplinit intuitiv sau constient, eu imi fac doar datoria de a le aminti).
Am trecut de aceasta etapa. Cu arma epolata in pozitie stabila incercam sa aliniem privirea cu aparatele de ochire, fie ele mecanice sau optice. Nu trebuie avuta in vedere o tinta ci doar mira. Inchidem ochiul, respiram adanc, complet, de trei ori si deschidem ochiul: daca privirea cade aproximativ in aceeasi pozitie e bine; daca privim aiurea complet ceva nu e in regula. prin mici ajustari ale pozitiei capului, mainilor ce sustin arma, de cele mai multe ori se ajunge la o pozitie in care privirea cade natural pe mire fara a forta elementele de sustinere. Daca nu se intampla asta nicicum atunci exista o discrepanta grava, constructiva, intre arma si tragator si ar fi fost cel mai bine de vazut asta inainte de a cumpara arma. In situatia aceasta se impun modificari la nivelul patului, destul de sensibile iar omul care sa le faca este greu de gasit. In cea mai proasta varianta, gasim o pozitie ‘chinuita’ in care sa putem ochi dar aceasta pozitie necesita un efort mare de adaptare, poate fi foarte usor pierduta, mai ales in cazul tragerilor rapide.
Erorile de pozitie – fie ele datorate armei, fie tragatorului - explica majoritatea rezultatelor slabe sau inconstante la tragere.
Sa zicem ca am depasit cu brio si aceasta etapa. Urmeaza ultima, la fel de importanta: mecanismele de dare a focului (pun aici siguranta, tragaciul dar si rearmarea). Prima data exersam la rece incarcarea si armarea. Indiferent de sistem, intai fara cartuse, se manevreaza incarcatorul si inchizatorul de mai multe ori, incercand sa stabilim succesiunea optima de miscari, cea care este cea mai fluida, care se adapteaza cel mai bine la constructia armei, la eventualele sicane ale sistemului. Se urmaresc punctele in care intrevin ‘agatari’, piedici in functionare, unde si cum trebuie aplicata forta pentru a face miscarile mai fluide. Ar fi bine sa posedam un cartus orb pentru a exersa miscarile cat mai reale (eventual un tub tras in care se fixeaza prin strangere un glont scos din alt cartus). E bine de privit, ascultat si pipait sistemul in cursul acestor exercitii. E la fel de bine de repetat aceste exercitii de mai multe ori – nu se uzeaza arma, poate doar ii facem un mic rodaj cu aceasta ocazie. Siguranta nu trebuie uitata – trebuie sa stim cu ochii inchisi care este pozitia acesteia pe arma si cu ce deget se ajunge la ea la fel ca si miscarile necesare pentru a o activa sau dezactiva. Daca, in graba, tragi cu siguranta pusa, poate mai ai o sansa sa tragi din nou daca dezactivezi rapid – daca stai sa te uiti unde e siguranta si in ce parte trebuie miscata nu mai ai aceasta sansa.
Ajungem, in final, la tragaci. Miscarea acestuia trebuie studiata initial fara ca arma sa fie armata. Trebuie actionat lin incercand sa simtim la deget si cu urechea cursa, taria, evetualele agatari care se produc cu tragaciul liber, nearmat (la cele mai multe arme cursa este aceeasi si cu tragaciul armat si cu el nearmat). Urmeaza trasul in gol.
Fac aici o paranteza asupra percutiei in gol. Exista recomandari sa nu se traga in gol si sa se foloseasca un cartus special sau, macar, un tub gol. Motivatia este ca, percutand in gol, cuiul percutor sau cocosul nu se amortizeaza in cursa lui spre inainte lovind capsa ci loveste in celelalte componente metalice ale armei inducand tensiuni nerecomandate in piese. In mare, este adevarat. In particular, nu intotdeauna. La carabinele bolt-action percutorul este, de cele mai multe ori, relativ greu si ar justifica folosirea cartusului special. Insa, la majoritatea armelor de constructie moderna (ca si mai vechi) exista si un arc in fata percutorului, arc ce amortizeaza si limiteaza automat miscarea spre inainte. Ar fi bine de consultat schita tehnica sau de demontat ansamblul pentru a sti ce contine arma noastra. La armele semiautomate, la care percutia este asigurata de un cocos ce loveste cuiul percutor, cursa cocosului este limitata de corpul inchizatorului in care loveste oricum, cu sau fara cartus. E drept ca percutorul ce loveste capsa amortizeaza aceasta lovitura dar este la fel de adevarat ca, cu rare exceptii, armele sunt doatate cu arc recuperator la percutor (AK nu are!). Sa zicem ca ar fi bine de folosit un astfel de cartus sau, macar, un tub tras. Inchid aceasta paranteza.
Cu percutorul armat se studiaza iar miscarea tragaciului, cursa sau cursele acestuia, lungimea si taria lor, modul in care sunt individualizate cursele, eventualele ‘agatari’ ce pot apare, daca acestea sunt constante sau inconstante, in ce mod influenteaza declansarea. Sunt necesare numeroase repetari, la viteza mica ca si la viteza reala pentru a intelege si simti exact functionarea. Cel mai bine se face asta cu arma pe genunchi si cu ochii inchisi dar cu degetul si urechile larg deschise. Tragacele armelor de vanatoare sunt relativ tari sau chiar tari. Ideea este ca arma sa nu declanseze accidental, la scaparea ei pe un corp dur, de la cel putin 1,5 m inaltime, in orice pozitie. Exista diferite legi particulare tarilor in care sunt aplicate care impun o anumita forta minima. In general, tragaciul (fara accelerator) ar trebui sa aiba minim 1500 g dar media se situeaza pe la 2500 g, uneori mai mult. Degetul care declanseaza trebuie sa prinda tragaciul cu a doua jumatate a primei falange, in imediata vecinatate a articulatiei cu a doua falanga. Astfel se obtine un compromis optim intre forta ce trebuie exercitata pe tragaci si pastrarea pozitiei armei.

Sa exersam un pic epolarea. In mare, exista doua metode principale de a epola cu carabina: 1. arma indreptata cu teava in jos, mainile pe crosa si uluc, patul se fixeaza in umar apoi se ridica arma in pozitie de tragere si se culca obrazul pe pat; 2. arma relativ orizontala este impinsa usor spre inainte, ridicata pana la nivelul umarului si trasa spre inapoi pentru a fi fixata in umar apoi se aseaza obrazul. Acestea ar fi extremele. In practica, epolarea este o combinatie, in mai mica sau mai mare masura, a acestor doua metode. Avantajul primei ar fi ca mainile sunt bine pe pozitie, patul se aseaza in umar intr-o pozitie mai exacta. In a doua maniera, membrele superioare lucreaza mai mult si pe o traiectorie mai complicata, fixarea patului in umar poate da gres la epolare rapida. O maniera recomandata este imbinarea lor in sensul ca arma se directioneaza cu teava la 45 grade in jos, se impinge inainte doar atat cat sa permita miscarea patului spre umar, se fixeaza in umar si apoi se ridica teava spre linia de ochire si se culca obrazul pe pat. In acest moment ambele maini trag spre inapoi ‘insuruband’ arma in umar.
Dupa ce am trecut toate aceste etape urmeaza etapa finala a ‘preliminariilor’ – exersarea gestului real al tragerii, la rece. Prinderea armei, epolarea, ochirea si tragerea. Intai se vor face aceste miscari lent, urmarind gesturile esentiale, distanta fata de corp la care trebuie tinuta arma astfel incat sa nu se agate de imbracaminte, sa permita patului sa ajunga la umar fara sa se opreasca in axila, talpa sa se fixeze in pozitia dorita si nu pe brat, lateral de umar, obrazul sa ajunga pe arma atunci cand arma este in pozitie si s-o gaseasca instinctiv. Urmatorul pas este gasirea unei tinte, eventual pe perete, tintirea spre acea tinta, executarea focului cu ochii inchisi si deschiderea ulterioara o ochilor pentru a vedea daca arma a ramas pe tinta. O greseala frecvent intalnita este executarea pripita a focului, tragaciul este tras pe toata cursa, rapid, determinand devierea armei. corect ar fi sa parcurgem cursa initiala perfect controlat, pana exact in vecinatatea percutiei in timp ce inca ochim apoi sa tragem complet tragaciul avand astfel de parcurs o cursa foarte mica si cu o forta suplimentara fata de cea aplicata deja relativ moderata.
FOCUL SE URMARESTE! O greseala la fel de intalnita este eliberearea brusca a tragaciului dupa executarea focului, ca si cand tragaciul te-ar arde la deget. Greseala este mai profunda pentru ca aceasta eliberare a tragaciului semnifica, de fapt, o relaxare completa a tragatorului, inainte chiar ca glontul sa fi parasit teava. Tragand cu un .22, arma ramane stabila pe tinta si focul poate fi urmarit cu privirea fara a pierde nimic din concentrare. Tragand cu un calibru mai mare, eventual prin luneta, reculul armei modifica pozitia si tinta se pierde. Dar, exersand mult la rece, declansand repetat cu ochii inchisi si privind ulterior tinta se deprinde ceea ce se cheama, in limbajul tir-istilor, urmarirea proiectilului cu mintea. Gandul trebuie sa plece odata cu proiectilul spre tinta, sa incerce sa-l directioneze si in zbor, sa-l roage, chiar, sa ajunga unde trebuie. Aceasta fractiune de secunda de concentrare finala este cea care face diferenta intre un purtator de pusca si un tragator si nu trebuie deloc subevaluata.

In final, aveti grija la imbracamintea purtata: chiar daca in camera e cald, e bine sa avem o haina similara celei pe care o vom purta pe camp – 2-3 cm in plus in umar conteaza enorm.

Va urma!