Vinatoare si pescuit in Romania

de **greier99** pe 23 Feb 2007, 22:34

Acum 4 zile am primit de la prietenul meu Ciprian(combatantii de la Fagaras il cunosc), Vanatoarea in Romania de Ernest C. Gheorghiu si Dr.S.C.Gheorghiu 1901 reeditata 2001. Aceasta carte este la despartirea noastra, el pleaca in Noua Zeelanda ca tehnician de vanatoare pentru mai mult timp. :cry:

de **petrica** pe 23 Feb 2007, 22:46

@greier 99
....ii dorim succes lui Ciprian!

de **Marius** pe 23 Feb 2007, 23:21

Ursus2006 scrie:O poezie scrisă in grai bănăţean de Victor Vlad Delamarina.Anul acesta se implinesc 111 ani de la moartea sa.

Cu dedicaţie pentru prietenii din Banat. Şi special pentru Francisc Castiov, care e prăstă băltoacă.

Ursule,
mare placere mi-ai facut! Sunt nascut in Timisoara, trait primii 17 ani in banat, iar poezia asta mi-a placut asa de mult, incat pe vremuri o stiam pe dinafara.
Bravo!

PS Din pacate, cred ca numai banatenii cu rude la sat inteleg ce scria omul asta.

de **silver** pe 24 Feb 2007, 00:54

frumoasa poezie! rusine mie ca nu am auzit-o pana acuma :oops:

de **Marius** pe 24 Feb 2007, 01:44

silver scrie:frumoasa poezie! rusine mie ca nu am auzit-o pana acuma

Victor Vlad Delamarina este un poet din zona Lugojului ca a scris in grai banatean. Daca vei cauta in anticariate, poate ca vei gasi volumul in care e aceasta poezie. Poate mai sunt si altele, nu stiu, eu doar pe asta am avut-o in casa, cand eram copil.

de **drinovanpaul** pe 24 Feb 2007, 18:11

Se potriveste, ca suntem amandoi din Lugoj!!!!

de **todohunter** pe 25 Feb 2007, 09:34

korinna scrie:
Cateva titluri:
-Aceeasi dragoste
-Dragoste pentru totdeauna
-Ceea ce ne ramane

A doua carte se numeste mai precis: DAN EMILIAN LAMBERT HODONEANŢU Dragoste prelungită 2003, Ed. Mirton Timişoara :wink:

de **silver** pe 26 Feb 2007, 20:10

oameni buni nu stiu daca se potriveste urmatoarea intamplare in acest topic da sa stiti ca m-a impresionat profund.
am plecat in oras(bv) sa platesc abonamentul si sa fac niste copii xerox pentru un curs de la scoala impreuna cu un coleg. ne invartim pe la orange shop pe acolo intram si la o farmacie si ne hotaram sa mergem la cel mai apropiat xerox. gasim unul ceva mai jos de orange shop pe stanga, intr-un gang la un apartament. am mai fost acolo dar inauntru nu am fost poftit. de data asta un batranel ne invita inauntru sa ne faca copiile, si in timp ce lucra aparatul si eu faceam recunoasterea ma surprinde un trofeu urias de mistret in drapta mea, imediat langa usa care sa vedeti, sa va mirati si sa va para rau(eu unul aceste trairi am avut) era folosit pe post de cuier :evil:

. ma uit atent la el, il examinez , ma minunez de enormitatea lui si intru in vorba cu batranelul, care-mi spune ca e al lui trofeul da de fapt e primit, dumnealui e doar pescar si nu-i place vanatoarea. mi-e rusine sa ma duc sa fac o poza da daca e vreunul din bv care are mai mult tupeu(si de facut niste copii xerox) ii recomand sa mearga sa-l vada. mare , urias chiar as putea spune. mistretul ala era un specimen aparte! pacat ca ai lui colti au ajuns cuier :cry:

de **Johny Wolf** pe 04 Iun 2007, 19:42

Lectura placuta.

Intalniri cu animale.
Autor: Ionel Pop.

Moartea sura

Din spusele pacurarilor nu m-am putut lamuri. Atit stiau ei: ca o scarba de lupoaica s-a invatat la turma noatenilor si aproape nu trece noapte sa nu vina. Citeodata o simt canii din vreme si o intor, alteori se strecoara, apuca ciinii ii fac doar alai de duca. De unde vine? O data dispre partea asta, o data din alta parte. Cum vrea ea. Incotro duce cand ia?. Una-i sigur: ca e lupoaica mare, cu pui. Patrut, baiatul de la vitei, a vazut-o ziua. Ii spanzura sub burata titele.
Intr-o zi in zori, pe roua groasa, i-am gasit urma. O data cu picurii a sorbit-o soarele si nici n-am putut merge pe ea decit pana unde a tinut pajistea neteda a poienii. Apoi, pirtia s-a pierdut in tufaria din margine. Urma proaspata, de dimineata, urma intinsa, fara sovaieli nu putea duce decat la cuib. Asadar cuibul lupoaicei ma gandesc sa fie pe undeva pe la Cioaca Jinarilor. Acolo-s locuri rele, cu piraie surpate, imi aduc aminte si de-o doboritura de vint. Poteca umblata nu-i in partea aceea, padurea batrina e in picioare, sub molizii ei seculari oile nu gasesc hrana, deci ciobanii nu le indreapta inspre acolo. Undeva pe la Cioaca Jinarilor trebuie sa fie cotlonul cu pui.
Imi era si de noateni de la stana, dar mai mult de aprioare si de cerbi. Pe langa batrana, la iarna vor fi vreo cinci sase si daca ar fi numai acestia...Trebuie trimisi sa urle in luna. Luna le este draga, ei i se jelesc si pe luna inghetata le place sa haituiasca.
Citeva zile am iscotit pe la rautatile de acolo, cautand urme, ascultand chemat. A patra zi mi s-a parut ca aud urletul scurt si ragusit al lupoaicii, are isi vesteste sosirea la cuib. In alta zi m-a apucat amiaza. Flamind, obosit, mi-am dezlegat traista, asezat pe lespedea din virful unui tanc. Se vedeau de acolo departarile, cu munti insirati ca valurile uriase, incremenite. Ca dintr-un turn vedeam de-a lungul adancimile celor doua vai, care se impreunau sub stanca mea. Soarele caldicel mingiia trupul trudit, primavara isi vestea bucuria in toate din prejurul meu. Si in glasul de clopotei al acvilie tipatoare care rotea sub cer, si in firul de argintica ce si-a gasit pumnul de huma tocmai in buza lespedei pe care eram tolanit. Gindul s-a desprins de la lupoaica si de la puii care trebuiau prapaditi si s-a pierdut in fuga undelor mici, din nimicul carora se inchega seninatatea ceasurilor in care natura te imbratiseaza ca o mama duioasa...Oare floarea de margean a arginticai de aici are si miros, pe cat de frumoasa este? Nu ma indur s-o rup, ma intind s-o apropii si ajungand cu ochii dincolo de canta lespezii privirea cade pina in adincimea de la piciorul stancii ... Tresar. Colo jos, sub malul celalalt al vaii, am zarit rosata si miscare. Privesc atent si imi laud norocul. Argintica mi-a descoperit ceea ce m-am trudit atit ca sa gasesc: sub streasina de stanca era cuibul cautat lupoaica, puii. Ce loc minunat si-a ales batrina! Valea rea, neumblata, deasupra streasina care tine uscat patul de muschi, cotlon largut in care bate soarele-n amiezi.
Stau cu toti bot, un pumn de alice ii cuprinde. Sint insa cam departe pentru alice, mai bine trimit lupoaicei glont, apoi voi cobori pe undeva si prind sau omor si puii... De ce sa ma grabesc? Nu sunt dese prilejurile cind poti observa lupoaica in cuib, cu puii linaga ea. N-am avut niciodata asemenea prilej... Pot acum astepta. Batrana nu m-a simtit, mirosul nu cade pina la ea; asa cum stau tolanit, scotindu-mi de dupa buza stincii doar jumatatea capului, nici nu ma poate vedea. Mai am la indemina si binoclu mi-i aduce la citiva pasi.
Lupoaica mare, dar slaba, slaba, asa incat cum sta trintita pe coasta, ii ies oasele soldurilor si ale umerilor. Si jerpelita si urita. Parul flocosat, gitul subtire, coada saraca, smulsa parca. De sub pintecele supt se vad titele pleostite goale. Putina hrana ramine cand trebuie astimparata foamea incincita a puilor. Doarme, cu capul ca pe perina; ai crede ca-i moarta, daca nu s-ar ridica si n-ar cobori ritmic foii rasuflarilor; va fi obosita. Cine stie cit a umblat si noaptea trrecuta dupa agoniseala. Incer sa numar cateii. Stau adunati, strinsi laolalta. Dorm si ei. Pare ca-s cinci sau sase nu pot lamuri bine. Destul de marisori, de vreo trei-patru saptamini pot sa fie: suri-roscati, bondoci, cu parul linos. Unul se rascoleste, isi ridica botul, apoi capul, priveste in jur cu ochii somnorosi, abia deschisi. Ce fata de copil are! Prostuta, comica, tocmai ca si cea a cateilor de curte. Se intinde lenes si buseste cu labele pe vecin. Acesta ii intoarce din zacut capul: Ce vrei? De ce nu imi dai pace? si iarasi cuibareste la somn. Celui trezit ii vinepesemne ceva in minte, se desprinde din ghemul fratilor, paseste peste ei impleticindu-se, iese mai in usa casei. I-a venit in minte un ciolan din cele raspindite acolo. Are el pe-al lui, la cre a mai ros. Il miroase pe unul, pe altul, pina da de ce-i place. Pe cit vad, e un picior de caprioara, de ied; mai atirna pe el fisie de piele cu par. Il miroase, prinde in gura capatul pielii, il trage, scutura din cap poate si mirie, cum fac cateii, dar de aici nu-l pot auzi. Apoi se aseaza pe burta, ia osul intre labe si incepe sa roada. Cum se cazneste sa isi deschida gura destul, ca sa poata cuprinde intre dinti! Ce hrana poate el sa scoata din ciolanul gol? E mai multa joaca, scoala, narav trezit. Roade si roade, cind pe o parte a gurii, cand pe cealalta, intoarce intre labe osul, il incearca la copita, il incearca la incheietura smulsa, prinde pielea si, proptind osul in labele intinse, trage de ea cu capul adus spre ceafa, cat poate. Treaba de lup crescut, facuta cu seriozitate. L-au auzit fratii. Se trezeste unul, se trezesc doi, pe rind toti, si-l vad ce mestereste, Indata navales pe el bucluc. Mai sunt oase destule primprejur, fiecaruia i-ar ajunge cate doua si mai multe. Dar cit de mici, lupi sint, iar pizma de la mincare le zace in fundul firii. Stapinul osului ii primeste ridicandu-si buza a rinjit, clefaeste spre ei gata sa muste. Iuresul il rastoarna, scapa osul nu mai vad decat un ghem de lina sur-roscata, din care ies uneori capete, picioare, codite. Batalie mare! Nici nu se mai desfasoara lupta pentru ciolanul care a ramas la o parte. E minie, apoi ambitie, trinta voiniceasca si pe urma numai joaca. Se desprinde unul din incilcitura, se face ca fuge speriat, altul se ia dupa el, il rastoarna cu burta-n sus, il hiriie, ii flocaie blana. Vine al treilea, vin si ceilalti alta invalmaseala, alta fuga. Unul a obosit, se trage cuminte deoparte si priveste circul cu capul oblic. Nu se poate stapini mult, se apropie incet pe burta, furisat, pina-i aproape, apoi sare deodata cu picioarele intepate si-l apuca pe care poate. Indata au tabarit pe el cu totii si nu-l mai pot deslusi din rostogolirea ghemului.
Lupoaica si-a ridicat capul, trezita de atita harmalaie. Cu ochii ei taiati oblic, in care nu mai era nici pic de rautate, a privit lung puii, a cercetat din ochi si imprejurimile, a adulmecat in sus, in jos. Toate-s asa cum trebuie sa fie. Jucati-va, copii! si si-a pus capul pe perina ei. Un catel a vazut insa miscarea, indata a fost linga ea si a lovit-o cu laba peste bot, apoi a sarit ca speriat. Batrina si-a deschis numai ochii: Lasa-ma-n pace! Copilul copil, s-a repezit si a prins-o de ureghe. Numai unul sa se joace cu mama? Au tabarit cu toti. Mai dormi daca poti! Si a inceput alt joc, toti asupra ei. Batrina le raspunde, mai imboldindu-i cu picioarele, mai rostogolindu-se pe spate cu puii gramada pe ea, mai lundu-i in gura si scuturindu-i. Se vede cum le dozeaza pe toate, destul de tare ca sa atite jocul, cu grija ca sa nu faca oarecum stricaciune. Pe unul la luat intere picioarele din fata, l-a ridicat si l-a avintat ca in scrinciob. Altul a avut placerea s-o prinda de coada. Cind apuca gura catelului, lupoaica isi zmincea coada si o ferea mai incolo. Indarta se repedea puiul ca dupa o prada vie cind sa puna gura, batrina muta dincolo virful cozii. Se juca cu toti deodata. Apoi i-a luat pe rind ca sa-i spele. Incet cu socoteala, lingind in josul parului, de la botisor pina la codita, pe spate, pe burta in tot locul. Carui copil ii place sa-l spele mama? Dar laba grea il tinuieste, treaba asta trebuie facuta in fiecare zi, vrei-nu vrei. Ce-ar fi daca i-ar lasa naclaiti cu stropi de lapte, cu singe cu murdarie?
I-a venit in minte unuia tita, a lasat toate, a pus gura, s-a asezat pe burta si a inceput sa framinte cu labele. Gata jocul! Toti au fost la izvorul de lapte, putin si sarac dar dulce. Lupoaica s-a intins pe o coasta, a facut loc intre picioare, si-a culcat capul si a inchis ochii. Mai tresarea doar cand un coltisor prindea prea aspru, cind o gura tragea intins sfircul ugerului. Cred ca a adormit, tocmai cum adoarme mama cu copilul la sin. Puii, rind pe rind, au scapat din guri ciucurii titele, rind pe rind s-au ghemuit in somn, asa cum i-am vazut atunci cind am descoperit lacasul acestei familii de lup.
Soarele milostiv pentru toate lighioanele pamintului i-a cuprin caldicel si a adaugat si bunatatea lui multumirii mamei si fericirii puilor.
M-am retras incet si am coborit pe cealalta parte a tancului de stinca. In drum spre cabana, fara sa vreau, am speriat o gainusa de alun. S-a infoiat, a saltat pe loc si a dat porunca. Indata au disparut prin frunzarie puzderie de pui, mici ca soarecii. O caprioara a piuit, chemandu-si in desime iedul din calea omului. Si ele erau mame...
Poate ii voi spune lui Achim, paznicul locului, unde e cuibul lupoaicei. Sa vina el sa faca ce stie ca-i de facut.

PS: Marius le astept pe ale tale povestiri.

de **Frantz** pe 05 Iun 2007, 00:54

@Ursus2006:
Dom'le, cu dedicatia ceia, intai sa-mi spui ce m-ai facut? Ce-i aia "prasta baltoaca"? Ca dupa aia vad eu daca sa-ti multumesc sau sa te iau la mitraliat :lol:

Poezia lui VV Delamarina am priceput-o io, da ce m-ai facut, ioc!

Abea acum am mai apucat sa "rasfoiesc" putin forumul asta (ploua afara). Cu scrierile astea ce le tot amintiti aici, fain. Pe Ionel Pop l-am avut tot (n-ati amintit O Palma de Rau, Imi aduc Aminte, Vapaia...), si inca multe altele dar le-am dat in 2000. Inclusiv pe Aurel Comsia l-am lasat la Banat. Apropo, cu Alexandru Filipascu am tinut corespondenta pana ne-a parasit, nu stiu daca ati auzit. Mare om! Mare scriitor! Si Popescu Jianu s-a dus...
In fine, cinstit sa va spun, eu m-am cam lasat de povesti de cand am dat aici de literatura lor stiintifica. Mi-au sucit capul cu date si fapte asa ca nu va mirati ca acuma gandesc mai altfel.
Chiar azi am primit un articol: "Dinamica populatiilor de cerb in zone cu si fara pradare din partea lupilor care au recolonizat Banff National Park, Alberta." Am vizitat Banff acum 2 saptamani (mi-am pregatit niste vanatori pe-acolo!) am vazut vreo 200 cerbi, mule deeri, white tailed deeri, oi de munte, si chair un urs si bineinteles ma pregatesc sa scriu un material despre asta (sprijinit cu stiinta altora). Asa ca... nema vreme de povesti.
Francisc Castiov, prasta baltoaca????

de **sorin flutur** pe 05 Iun 2007, 01:16

poate ne mai scrii si noua cate o poveste mai stiintifica...dar asa ca sa intaleaga tot romanul...nu numai banatanul...Frantz :lol:

de **Johny Wolf** pe 05 Iun 2007, 10:11

korinna scrie:Johny-frumos, multumim!
Am avut placerea sa citesc tot volumul! Foarte frumos!

Stiu ca sunt persoane care au citit cartea, si sigur sunt persoane care au citit mult mai multe ca mine. Eu am citit-o cu foarte mult timp in urma, cand nu lucram, ca de altfel majoritatea cartior, iar 70% dintre ele au fost cu tema vinatoare, au fost singurile care m-au atras, spre disperarea parintilor si profesorilor. Sa nu creada cineva ca sunt unul care stau cu nasul in carti si citesc foarte mult. Sper ca nu am lasat aceasta impresie.
In ultimul dimp citesc doar pe apucate, am un narav prost fumez, iar la mine in casa se fumeaza doar la baie iar cand am musafiri la bucatarie. La baie am un scaunel pe care tin materialul de citi, carti reviste si se intampla des sa stau mai mult decat este nevoie. :oops:

Spunea cineva de almanahul vinatorul si reviste si eu le asteptam cu nerabdare. Sunt multe povestiri foarte frumoase in ele.
Daca mai doreste cineva povestioare, in functie de cum am si eu timp liber, le scriu cu placere. Dar doar daca intereseaza pe cineva. Si se permite postarea lor. Am uita sa intreb acest lucru dat fiind ca nu imi apartin. Dreptul de autor sa nu fie probleme, sau publicitate. :?:

PS: Multumesc pentru carti.

de **Ursus2006** pe 06 Iun 2007, 06:38

Dincolo de Atlantic, am vrut sa spun, Francisc.

Sa stii ca noi am fost colegi la revista Diana, chiar daca nu am apucat sa ne cunoastem personal. Dumnezeu sa-i ierte pe cei doi de care ai pomenit. Am avut placerea sa-i cunosc personal. De la Eugen Jianu mai am si acum corespondenta, batuta la masina. :cry:

de **Emi** pe 07 Iun 2007, 23:04

Fiindca se vorbea si despre Sadoveanu:

http://biblioteca.euroweb.ro/sadov.htm

de **analema** pe 17 Iul 2008, 12:19

Allexsan scrie:Apropo Amis,am vazut imaginea cu cartea lui Ion Smatoc "Carabine si cartuse de vanatoere" este o carte tehnica de specialitate, buna pentru noi.
Eu nu am putut sa o achizitionez la timp,dar am reusit totusi sa o trag la xerox,daca stii pe undeva una disponibila vreau sa o cumpar.
Vreau sa te informez, ca dealtfel si pe toti cititorii acestui sait ca"Ion Smatoc" a decedat anul trecut prin septembrie parca, poti gasi necrologul
lui in revista "Vanatorul Roman" din luna dec.2005,scris de Mihai Lupeanu.
Se cuvine sa-i aducem un pios omagiu acestui mare balistician care a fost "ION SMATOC" si care ne lasa noua o parte din experienta sa de o viata.
Am inteles ca a mai lasat cateva carti nepublicate, poate dl.Lupeanu sa continue cu publicarea lor,ne-ar fi de real folos.
Sa-ti spun una buna de data asta, cautind apsolut intimplator am dat peste un sait nou al agvps.ro,este un sait frumos cu forum la inceput de drum, cred ca trebuie sa-l vizitezi neaparat.
Adresa lui: Google>www.agvps.ro>apare o ferestra de dialog cu validarea url-ului, >dai clic pe linkul de mai sus si ti se deschide pg.web.
Este un pik pitit dar este frumos, ai sa vezi!

Buna ziua,

Ma numesc Ana-Maria si domnul Smatoc Ion a fost nasul meu.
In primul rand vreau sa multumesc in numele familiei pentru aceste cuvinte frumoase, din pacate abia astazi am descoperit acest forum.
Vroiam sa va anunt ca nasa mea, in memoria lui a scos si volumul 2, intitulat 'Arme de vanatoare cu tevi si lise si munitiile lor'.Cartea nu se gaseste in librarii.
Daca este cineva interesat poate sa-mi trimita un pm.

de **amis** pe 20 Aug 2008, 20:36

Am trimis pm.Nu au sosit cartile!

de **analema** pe 20 Aug 2008, 20:56

Astazi au fost trimise de nasa mea.

de **viorel_vio** pe 10 Sep 2008, 11:31

o carte extraordinar de frumoasa este si TARA DE DINCOLO DE NEGURA SI ALTE POVESTIRI de MIHAIL SADOVEANU niste trairi vanatoresti cum nu mai vedem prin zilele noastre.o carte care va recomand sa o cititi si nu o sa va caiti.