CARPATII-ianuarie 1934-EFECTELE CATUSULUI MAGNUM 8X60

[blackcrotal]

CARPATII – ianuarie 1934
EFECTELE CARTUŞULUI „MAGNUM" 8x60
( A Ş A C U M IL C U N O S C ŞI Î N T R E B U I N Ţ E Z D I N 1 9 2 9 )
G. G. PATRAŞCU ŞTEFEŞTI
vice-preşedlatele soc. Zimbru, Soc. de vânătoare Ploeşti, Prahova
In mai multe rânduri, bunul meu amic şi marele tehnician în arta balistică şi în complectul domeniu al vânătoarei şi armamentului necesar vânatului mic şi mare, Maiorul Schneider-Snyder Roland, m'a solicitat să scriu tot ce cunosc şi am experimentat cu cartuşul de mare viteză „ Magnum .8X60". Citind în revista „Carpaţii" articolul documentat al dlui Ing. Marin Ciortea, precum şi articolul scris în complectare de către dl Victor Ajtay ( din No. 10 al aceleiaşi reviste ), voi marca tot ce am obţinut ca efect de oprire şi fulgerătoare moarte la urs, lup, ţap roşu etc, cu acest cartuş.
Subsemnatul trag acest cartuş din un „Drilling" -special fabricat şi cu multă compe-tinţă aranjat de armurierul F. Jâger & Comp. Suhl., de altfel un .armurier bine cunoscut de mine, deoarece în decurs de peste 18—20 ani, mi-a furnizat 5 arme Drilling, în următoarele calibre: (vorbesc de ţeava de glonţ) : 450 Expres cu pulbere Carditte, 9.3X8 mm. Mauser 9.3X474 şi 8X60 Magnum despre al cărui efect şi tir voi vorbi. In 1929, dată când am intrat în posesiunea acestui drilling, era în sezonul vânatului oprit. Ardeam de nerăbdare să cunosc efectul acestui cartuş şi 'n consecinţă am condamnat la moarte un mare câne ciobănesc ce-l cumpărasem pentru curte şi contractase o boală incurabilă.
Am tras la distanţa de 30 m. ochind în spata piciorului stâng, intenţionat să lovesc os mai puternic. Efectul a fost îngrozitor, întreaga spată cu o parte din coaste şi intestine au fost asvârlite din corp. iar ţăndări din oase au fost înfipte în scândurile unui gard de ulucă din apropiere. In acelaşi an în Octomvrie, la o vânătoare de lupi, fiind întovărăşit de dl avocat Popescu Pretor, preşedintele soc. „Micilor vânători" din Ploeşti, am tras la peste 90 m. distanţă într'un lup ce îşi arăta numai capul şi o parte din gât. Efectul lovirei a fost îngrozitor: glontele lovise coloana vertebrală după ceafa lupului, decapitându-l aproape, cum ar fi fost tăiat sub o roată de tren. In acelaş an în Noembrie eram la o vânătoare de vulpi cu copoi în apropierea comunei mele, într'un desiş de mărăcini şi cetină deasă. Supărat de larma cânilor ce goneau, un lup respectabil apare într'un mic luminiş mergând la pas. Cum distanţa între mine şi el era aproximativ la 60—70 metri schimb viza pe glonţ, în acelaş moment lupul s'a oprit privind către un vârf din apropiere. Momentul a fost admirabil, îi trimit glontele prin coaste, oprirea a fost fulgerătoare. Efectul: la intrare glonţul prezenta calibrul, iar la eşire ruptură, în mărime de 6 pe 8 cm. pătraţi, iar de la cadavru în direcţia eşirei proectilului, sfărâmat, pe iarbă şi mărăcini, tocătură de carne, oase şi plămâni.
La urs: Vânătoare cu bătaie. Cunoşteam admirabil poziţiunea; eram într'o potecă îngustă, unde nu puteam trage decât numai pe linie înainte şi înapoi, frunza era deasă, mult brădet, în fine ocupam cea mai ingrată poziţiune, ori trăgeam la 6—7m., ori nu vedeam vânatul. Totuşi pe aci trebuia să treacă ursul, de oare ce de 2—3 ori pe aci i-a fost calea la alte vânători, când a scăpat neatins. In fine, larmă, lătrat de câni, trosnete uşoare de crăci şi o şuerătură pe nări şi ursul îşi face apariţia oprindu-se la 3 m. cu partea dreaptă şi capul — în traversarea potecii — spre mine, uitându-se în partea opusă secunda următoare a fost fulgerat de glontele Magnum". Intrarea glontelui mică ca a calibrului, eşirea, mărimea unui măr mare, în secunda lovirei s'a ridicat pe picioarele de dinapoi căzând imediat rostogolindu-se în spasmul morţii fără să geamă sau să facă alt sgomot — auzeam atât violenţa emoragiei. Glontele străbătuse pe sub spată, produsese o violentă explozie în interior, iar cămaşa de nichel a proectilului am găsit-o în direcţia eşirei înfiptă în coaja unui mesteacăn, ce era stropit din abundenţă cu sânge. Nu atinsese glontele nici un os, totuşi moartea a fost extrem de fulgerătoare.
Ursul, era de talie mijlocie, foarte gras, fiindcă mânca şi vite, având o greutate respectabilă, în schimb mi-a oferit o blană admirabilă, al cărei cap, bine naturalizat de Enăchescu-Muscel, face una din podoabele mele alese. In fine multe rezultate admirabile am obţinut în scurt timp cu acest extraordinar cartuş. Şi ca să nu se creadă că-l admir prea mult şi-l ridic prea în slavă — acest cartuş, —voi mai povesti două cazuri recente sub mărturia unor oameni de toată încrederea din Ploeşti şi dlor vânători distinşi care au fost de faţă şi au văzut efectul acestui cartuş. Eram pe Valea Teleajenului la frumosul punct „Valea Stânei" la vânătoare de ţapi şi mistreţi. Tovarăşii mei de vânătoare erau bunii mei prieteni şi distinşi vânători cum am spus mai sus: Dl Vasile Grădinaru, preşedintele soc. de vânătoare „Zimbrul" Ploeşti, dnii Grigore Georgescu şi Vlaicu. Poziţiunea mea era sub un vârf de deal, în pădure tăiată cu tufiş rar, multe bălării, cari arse de o zăpadă timpurie erau pe jumătate aplecate. De unde eram plasat predominam o vale sub mine în lăţime de peste 120 m. distanţă de al doilea post de pază. La o distanţă de peste 80 m. apare un mistreţ de talie mijlocie şi fiindcă nu puteam trage în linia postului de pândă îl las să treacă mai departe având în faţă coasta deschisă şi când am socotit că este trecut de locul unde era postat alt vânător ce nu-l vedea pe mistreţ, îi trimit glontele de sus, lovindu-l în jumătatea şirei spinării. A rămas pe loc dând un guiţat sinistru şi cum îl vedeam de sus din deal, s'a mai sbătut 10—15 minute înainte de a muri. Eu ne putând părăsi postul de oare ce bătaia era în continuare. La examinare: lipsea din şira spinării osul, în lungime de 15 cm., iar prin gaură se vedea în interiorul corpului. Aşa dar şi aci efectul a fost îngrozitor. In ziua de 20 Octomvrie anul curent, înarmat cu autorizaţia Ministerului spre a ucide un urs, pornesc în proprietatea mea, unde mai mulţi urşi în cursul verei, au ucis şi mâncat mai multe vite mari. — Rezultatul a fost: Subsemnatul am împuşcat un urs frumos, tot de talie mijlocie, negru, foarte gras, în următoarele împrejurări: Ca şi alte daţi, fiind cunoscător al poziţiunilor, am ocupat un punct din cele mai bune. La prima bătaie, pe flancul dinspre răsărit, apare ursul la un tânăr ţăran care nu mai trăsese, şi... totuşi a tras, dar cu alice de iepure; rezultatul a fost: ursul şi-a văzut de drum urcând un mic deal; era însă bine urmărit de 3 câni ciobăneşti şi 3 copoi buni, cari îl Încurcau în mers cu mare hărmălaie. Profit de acest prilej, ridic repede coasta în tangentă, străbat brădetul şi cu multă precauţiune inaintez din partea opusă spre locul unde cânii băteau. Ursul nu m'a observat fiind ocupat cu cânii. Profit de aceasta şi trimit prin capul pieptului în lungul corpului glontele. Ursul se ridică brusc în sus, geme înnăbuşit, se rostogoleşte 2—3 m. către vale, încearcă să se ridice de partea din faţă, apoi cade fără suflare. Efectul glontelui: Străbate în plin corp, explodează făcând ravagii de granată; nu ese din corp, totuşi din el nu am mai găsit decât fundul învelişului de nichel în o parte de corp iar restul din înveliş cu o mică deviaţie către sfârşitul corpului. Interiorul era o tocătură de plămâni, ficat şi sânge închegat.
De notat: între piele şi carne era un strat de grăsime aproape peste tot de 1 cm. Aşa dar, în decurs de peste 32 de ani de vânătoare, în special de munte, am avut ocazie să ucid mult vânat mare şi cu diverse cartuşe, fiecare la timpul lor destul de rezultâbile şi bune. Nu neg, cu multe am avut rezultate bune, cu multe nu, totuşi după părerea mea, fără să intru în chestiuni tehnice şi balistice, cred că, cartuşul „Magnum" 8X60 este un cartuş de un efect extraordinar, cu o putere de oprire grozavă şi prin faptul vitezei mari ce are ajută mult, foarte mult, la exactitatea tirului, neavând aproape de loc traectorie pe 100—200 m., atât cât am tras eu cu el. Cere însă, o armă cât se poate de solidă şi de construcţie extrafină. Lucru ce şi mie mi-a dat mult de lucru cu armurierul meu ,,Jăger", mai cu seamă că nu se împăca cu acest cartuş formidabil pentru drilling. Dar bunul meu amic Rolland Schnyder, m'a ajutat foarte mult cu cunoştinţele sale spre a-mi alege acest cartuş. Nu am mai povestit despre împuşcăturile la ţap; declar că în anumite împrejurări, pentru ţap şi alt vânat mai mic este un cartuş prea tare; dar mie îmi place şi-l admir.