CARPATII-octombrie 1933- GLOANTE DE MARE RAZANTA

[blackcrotal]

CARPATII – OCTOMBRIE 1933
CÂTEVA EXPERIENŢE CU GLONTE DE MARE RAZANTĂ
VICTOR AJTAY — Aiud.
In numărul de August al iubitei noastre reviste, am citit cu mult interes comunicarea plină de învăţămite a dlui inginer Marin Ciortea. Să-mi fie permis să comunic şi eu cititorilor „Carpaţilor" ca o continuare al acelui articol, câteva din experienţele, pe care le-am avut cu arma mea Manlicher-Schonauer 7,62X63 mm., cu glonte de mare rasanţă, model american Springfield.
Inainte de toate: cartuşul armei mele, din punct de vedere al construcţiei şi cel balistic în linii generale e aproape egal cu cartuşul german „Magnum" 8X60 mm., iar din punct de vedere vânătoresc practic putem să-l considerăm cu totul egal.
Incărcătura cartuşului 7,62X63: 3,15—3,85 grame pulbere fără fum, glonte de 9,7 — 11,7 grame, „S" respective „Torpedo". Comparând valorile balistice găsim că, cartuşele standard „Magnum" 8X60 cm., pe lângă o lungime de ţeava de 72 cm. dau cca V 25 = 870—870 msc viteză iniţială şi E25 =cca 432—467 mkg. energie vie. De altă parte cartuşul 7,62X63 pe lângă aceeaşi lungime de ţeava dă V 25 = 800 — 880 msc. şi E 25=355 — 422 mkg.
Inălţimea maximă a traiectului la „Magnum" 8X60 — următoarea: 100 m. = 0,7 cm ; 200 m. = 6,3 cm.; 300m.=16,6 cm.;
— faţă de aceasta la cartuşul 7,62X63 .: 100 m.=0,8 cm.; 200 m. = 6,7 cm.;
300 m.=17,3cm.
Este deci evident, că valoarea balistică a celor două cartuşe din punct de vedere practic, vânătoresc este egală. Dacă am mai discuta asupra efectelor practice ale micilor diferinţe din cifrele de mai sus, ar insemna să tăiem firul părului în patru; ar fi pură teorie. Şi cum teoria de natura aceasta nu prea interesează pe vânători, va fi mai bine şi mai cu folos dacă vom înşira cât mai multe cazuri practice, trăite, experienţe făcute cu diferit vânat împuşcat cu aceste gloanţe.
Iată ce am experiat cu glontele 7,62X63 Manlicher-Schonauer, la animale ucise de mine cu el:
1. Vulpe. 30 de paşi, vulpea stă cu spatele către mine. După puşcătură merg la vânatul căzut şi văd următoarele: Glonţul după toată probabilitatea a atins spinarea, deci os (de importanţă!). Pieptul, burta vulpei sunt sfâşiate îngrozitor; aşa zicând nu a mai rămas în vulpe nici o măruntae. Glonţul explodând ca o grenadă a aruncat afară intestinele, stomacul, ficatul, plumânile şi întreaga „tocătură" era proiectată, plină de sânge, jur de jur pe iarbă şi pe tufiş, în un diametru de 1,5 metrii. Am descris atât de amănunţit acest efect, deoarece numai încă un caz am mai experiat o asemenea zdrobirea vânatului, şi anume:
2. Ţap de capră roşie. Distanţă 90 de paşi. Glonţul cu vârf de aramă loveşte în plin osul de spată a ţapului. Orificiul de intrare de mărimea calibrului, orificiul de ieşire, mare cât o capelă de port). Osul spetei fărămiţat în aşchii mărunte. Ţapul cade în foc, moare pe loc.
3. Ţap de capră roşie. Îmi arată spata la 70 paşi. Puşcătură în ficat. Intrarea de mărimea calibrului, ieşirea de mărimea unui măr. In momentul descărcării armei, ţapul se înalţă în două picioare, apoi după câteva sărituri largi, cade la 30 paşi.Pe când ajung la el, nu mai are viaţă. Glonţul a atins foarte uşor oasele coastelor. (Tro-feul acestui ţap se vede în ilustraţiunea de alăturea).
4. Mistreţ. Putea fi de 80—90 kg. S'a tras la pândă de dimineaţa, distanţă 60 paşi, în faţă. Mistreţul cade ca lovit de trăznet. După câteva clipe mişcă, se zbate, se ridică şi dispare în tufăria deasă din apropiere, înainte de a se mai fi putut da o puşcătură. Sânge din plămâni. După o urmărire începută fără amânare, şi care a durat peste două ore, mistreţul nu a putut fi găsit. (N. R. Cazul s'a întâmplat cu un prieten, căruia i-am împrumutat, pentru o zi, arma).
5. Ţap roşu. Distanţă 130 de paşi. Stătea curmeziş, privind înspre mine. După puşcătură o săritură lungă, dar când atinge de nou pământul se prăbuşeşte. Pe când ajung la el nu mai trăia. Intrare: mărimea calibrului; ieşire: de mărimea unui măr. Plămânul complect zdrenţuit. Glonţul, atât la intrare, cât şi la ieşire a lovit in câte o coastă. In toate aceste 5 cazuri am folosit cartuşele normale ale fabricei Hirtenberg 3,15 gr. pulbere fără fum Walsrode, glonte de 10,8 gr. torpedo, gol înăuntru, cu vârf de aramă. In vânat am găsit totdeauna numai 15—20 schije mărunte din mantaua şi plumbul glontelui şi am constatat, că întotdeauna glonţul a avut un efect exploziv, sdrobind împrejurimile traiectului, până departe.
Aş mai adăuga ceva. Experienţa mea cu vulpea, de mai sus, contrazice constatările, pe care le-a făcut dl inginer Ciortea în cazul dsale 1 dela pagina 14, că adică la distanţă mică şi în corp mai puţin rezistent efectul glonţului ar fi mic, rana neînsemnată. Eu din experienţele mele şi ale altora cred să pot stabili că, cartuşele „Magnum" 8X60 şi Springfield 7,62X63 au un efect puternic, sdruncinător, numai atunci, dacă ating os mărişor şi că acest efect e cu atât mai îngrozitor, cu cât distanţa este mai mică. — Aş fi mulţumit, dacă modestele mele şire ar putea îndemna şi pe alţi colegi să comunice, prin revista noastră, experienţele vânătoreşti, pe care le-au avut cu „Magnum" 8X60 şi cu alte cartuşe moderne cu similară construcţiune. E interes comun să contribuim la lămurirea discuţiei în jurul acestor gloanţe, discuţie care se ţine vie şi în ţară şi în străinătate.