Vinatoare si pescuit in Romania

de **blackcrotal** pe 19 Dec 2018, 18:17

Chestiuni de organizare vânătorească - 1936

I .

Din punct de vedera al proiectelor, se pare. că mergem po drum bun — spre progres — şi probabil, că se vor fi obţinut şi progrese reale în unele părţi. Presa revistelor de specialitate şi chiar parte din cotidiane publică diferite articole interesante, căutând să atragă atenţiunea persoanelor oficiale, asupra Importanţei ce o prezintă vânatul şi vânătoarea, cu factor economic, ca sport, şi ca sprijin pecuniar, co rezultă din con-tribuţiunile vânătorilor, care în acelasi timp au şi grija sfânta de păstrarea faunei ţărei.
De peste tot se trimit şi se publică propuneri, unele mai bune, decât altele, dar lipseşte încă ceva, care este greu du definit, acel ceva cu putere dinamică, care să traducă în fapt concret tot ce este bun şi care poate grăbi mersul nostru anemic, spre a atinge cu un moment mni de-vreme o organizare norma căci de una ideală nu poate fi încă vorba.
Avem nevoe de o pază energică, care să stingherească cât mai mult activitatea în plin progres a braconierilor şi nu cred că asaj s'ar putea obţine decât prin Înfiinţarea in fiecare judeţ a centrelor de jandarmi speciali de vânătoare.
Pentru întreţinerea lor cei în drept nit trebue să se dea în lături dela nici o cheltuialfi şi in acest sens fac comparaţie cu măsurile de control ce se execută de Ministerul de Finanţe, care, pa lângă funcţionarii săi speciali, mai licne fieiiaiză do gărzile financiare, şi chiar de grăniceri, care sunt detaşaţi dela regimente in fiecare judeţ pentru controlul ransporturilor clandestine.
De ce dar nu s'ar putea gaSi si fondurile necesare sau modalitatea de a se trimite, dacă nu câte un jandarm de fiecare pretură, cel puţin câte doi sau trei de fiecare judeţ.'.... iar grănicerilor şi gărzii financiaro să li se impună a face şl controlul vânătorilor, mai alas că Ministerul de Finanţe încasează o sumă apreciabila din taxele vânătoreşti. Ee ştiut, că în mare majoritate societăţile de vânătoare nu pot suporta din bugetul lor întreţinere si jandarmilor, iar paznicii, ce-i au. trebuesc şi ei li rândul lor controlaţi, căci unii din ei nu sunt decât braconieri oficiali.
Relativ la organizarea jandarmeriei de vânătoare vedem în No. 1/1936 al Revistei Vânătorilor o hartă a ţărei împărţită în diferito inspectorate şi subinspoctorate; pentru un necunoscător .această hartă dă iluzia unui bune organizări şi ar fi chiar în realitate dacă cele arătate pe hartă ar fi exacte. Nu ştiu ce se petrece în alte judeţe şi mă refer numai la cele arătate pentru judeţul Dâniboviţa, la care văd trecuţi opt jandarmi de vânătoare.
Adevărul însă este. ca acest judeţ. — care este paradisul braconierilor — nu are nici MH jandarm de vânătoare, iar cei opt, trecuţi pe hartă, sunt,'cei opt şefi de secţii, care au depus doar jurământul, dar care fiind absorbiţi de multiplele lor de atribuţiuni. nu se ocupă şi poate nici nu le permite timpul să se OCUPE aşa cum ar fi necesar şi de chestiunile vânătoreşti.
Cum s'ar explica altfel faptul, că în orice zi şi la orice oră pădurile şi zăvoaele răsună de lătratul copoilor intreităiat când şi când de focuri de armă!.... Aceste focuri nu aleg po vulpe din iepuri sau de potârnichî. indiferent dacă în acel timp vânătoarea este prohibită sau nu. Dar pentru o convingere deplină ca aprecierile, ce fac mai sus. sunt juste şi bazate pe fapte concrete, dau în copie declaraţia D-lui Taşcâ, Director al Societăţei Forestiere din Moroeni, din care se vede în ce fel se manifestă activitatea acestor jamdarmi. caro cu toata ordinele ce vor fi având, fac cauză comună cu braconierii.
Declaraţie (26 Ianuarie 1936)
..Subsemnatul Francisc Taşcăi, Directorul Societăţii Forcattww Moroeni. judeţul Dâmboviţa. fiind întrebat de către Dl V. Codreanu. paznic public de vânat, prin adresa cu data de 25 Ianuarie 1916. declar următoarele:
In unia din zilele lunei Decemvrie 1934), po la orele 11. dimineaţa, când veneam din pădure, mi-s'a spus de către Dl H. Zoltan, cum-că în ciulea fabricai noastre de cherestea a venit, gonită fiind de nişte câni o căprioară , pe caro lucrătorii noştrii din fabrică au prins-o vie şi au închis-o. pretinzând fieoatre lucrător o bucăţica de carne. Chiar Dl H. Zoltan. funcţionar superior spune să-i rezerv şi lui o bună bucăţică. Atunci mani dus şi au la fabrică,, ca să văd această mare minune, căci deşi de aproape 25 de ani sunt numai în industria forestieră şi prin păduri, dar nu am văzut o căprioară să vie în curtea unei fabrici. In adevăr, mergând in fabrică, ani găsut căprioara închisă într'un şopron, am dat ordin imediat să i se dea fân şi apă. ceia ce s'iai şi făcut în prezenţa mea, apoi am liniştit lucrătorii, care doreau carne, spunându-le că după legii trebue sau să o lăsăm liberă in pădure, de unde a venit, dupa ce vom vindeca-o de rana uşoară, ce căprioara o avea la locul unde fuseso muşcată de câni, sau să cer autorizaţie locului în drept, spre a o trimite fratelui mau — G. Tască. fost Ministru. — la moşia sa din Moldova, unde are o crescătorie.
In aceiaşi zi. când mani înapoiat dela depozitul nostru din Petroşiţa, unde fusesem pentru a face control, am aflat că Dl şef de post de jandarmi din comuna Moroeni. a venit la fabrică şi a ridicat căprioara din şopron şi a dus-o la postul do jandarmi. Cum am auzit do aicest lucru, am trimis po tânărul C Popovici, să meargă la Dl şef de post şi să-i spună, că să aducă înapoi căprioara şi împreună săi vedem ce este do făcut cu acest simpatic animal. Dl C. Popovici a venit şi m i a spus. că a gasit căprioara tăiată şi jupuită.
Ace ista este tot ce ştiu despre tragicul sfârşit nl acestei căprioare. Var mai putea sta la dispoziţie cu declaraţiile lor în aceasta chestiune următoarele persoane din serviciul Soc. noastre:
Bolti Carol.
Nicolae Uurgu,
Gheorghe Tudoraohe,
0. Popovici,
Vantuchi Ion,
Francisc Taşcă.
Cred, că după citirea acestei declaraţii, fiecare cititor al articolului de faţa va trage concluzia justă asupra felului în care ne găsim ca organizare vânătorească şi nu-mi rămâne decât să reamintesc, că aceste caizuri nu sunt izolate, ci ele formează regula, iar nu excepţia.
In asemenea condiţiuni, socot, că ar fi de datoria Ministerului de Agricultura şi Domenii să acorde toată atenţiunea reclamată de alarma, ce se dă prin :articolele scrise, de către, toţi acei dornici de mai bine şi care arată realitatea aşa, cum este şi cum nu se poate vedea din vârful piramidei de unde veghează personalul de conducere.
Colonel E. SENDREA, Târgovişte.
II.

Nu demult, intr'o gazetă de seară, trecută intre problemele acute ale timpului, cu un strigat de desnădejde, subliniat cu litere de o şchioapă, un indignat până la revoltă, vrea să remedieze câteva grave nedreptăţi in materie de vânătoare. Acest domn, fiind cititor al unei reviste de specialitate vânătorească din strădnătate (Le chasseur franaais). cere să se introducă de urgenţă legiuirea vânătorească franceză, aidoma şi în ţara noastră:
- Să se împartă permisele pe trei categorii, să se fixeze preţul lor pentru vânătorii săraci la un preţ mizer. Am fi toată lumea de acord asupra argumentelor, că ţăranii, vânjoşi. au fost strămoşii vânătorilor de azi în ţara românească, că în timp de răsboiu ar fi nişte ochitori de elită şi că deficitul bugetar al statului ar fi
acoperit do influenta masselor mari ţăraneşti la ghişeele Admlin. după permise de vânătoare. Dar, ce ne toicem cu alte mici semne de întrebare, pe cure Dl Bâcilă (autorul acelui articol) nu le cunoaşte sau face tot ce e posibil să nu le discute.
Cine cunoaşte situaţia proceselor de braconaj în toate părţile ţării, poate afirma că. deschizând vraişte porţile sportului vânlătoresc, maii ales în părţile de câmpia ale Ardealului şi Banatului, cea mai frumoasă regiune de vânat mic, s'ar distrugo în maximum doi ani. In Vechiul Regat, mai ales în Oltenia, vânătoarea la câmpie se poate opri pe timp nelimitat; braconierii au distrus demult tot ceea ce poate fi socotit sălbătăciune, — fără forme legale, — având la spate influenta tot nelimitată a unor oameni politiei, din păcate unii din ei chemaţi chiar să aplice legea (prefectul).
Un cetăţean dintr'un sat al unui judeţ din Oltenia a obţinut, ca de obiceiu, permis de vânătoare fără avizul inspectoratului de vânătoare. Fiind in posesia permisului — primul în viaţa sa. — a făcut cerere la Minister să-l numească paznic (nu avea in arendă nici o palmăi de loc) adăogând că era vechiiu vânător „renumit" în satele din împrejurimi (probabil prin distrugerea fărai alegere a vânatului).
In zăpada mare dela începutul anului 1935. s'au aciuit in jurul unui sat din Munţii Mehedinţilor (Orzeşti). numeroase căprioare. Au fost fără cruţare împuşcate 11 piese
Întâmplător s'a dat do urma acestui carnaj. s a reclamat, dar. un colţ din faimoasa muşama a acoperit şi această de pomină ispravă.
Atât de degradantă este situaţia în aceste judeţe, încât nu ţăranii, dar oamenii cu stare, alţii cu mari pretenţiuni, vânează fără consideraţiuni de epocă, sexul vânatului, etc distrugând, nu numai pe câmpie, practicând faimoasa Nieder- jagd a d-lui Băcilăi, ca apoi să devină buni trăgători în slujba ţării, dar intrând în pădurile statului, arendate pentru vânătoare, batjocorind sau asasinând pe paznicii sau jundamiii, cari, ar fi voit să aplice actuala lege a vânatului. Ce sancţiuni s'au luiat ?!!.... Aproape nule, paliative slabe, cari, în loc să readucă la .simţul realităţii pe cei vinovaţi, i-a încurajat.
Introducerea la noi a legii franceze de vânătoare, este precoce, în cel mai amplu sens al cuvântului. Vânătorul francez este educat, disciplinat, cunoscător şi aplicjartor al legilor. Vânătorul nostru — democratul — este complet afon, în materie de disciplină vânătoreascâ, de cunoaştere a legilor, de protecţie a vânatului, de stârpirea răpitoarelor. Peste o jumătate veac chestiunea unei largi democratizătri, prin înfiinţarea quasi gratuităţii permiselor, va deveni actuală. Aşi propune însă ceva, ce e de acută actualitate: să se adaoge legii noastre, între altele, sancţiunile prevăzute de legea franceză şi anume:
- 1. Ridicarea de urgenţă a armelor şi muniţiunilor, chiar dela locuinţa braconierului prin agenţii forţei publice;
- 2. Ridicarea pe timp de minimum cinci ani a dreptului de a poseda arme eu glonţ sau de vânătoare delicvenţilor
Vânătorul român, democrat, disciplinat, cunoscând restricţiunile pe oare legea i le pune şi, mai presus de toate, limitele teritoriului pe care are drept să exercite acest sport, de care ar avea strictă nevoie pentru desmorţirea oaselor sale, acest vânător e rar, atât de rar, că prin multe părţi ale ţării nu e vizibil, iar la o nouă expoziţie de vânătoare, ar trebui să fie expus un exemplar împăiat.
Fondurile plătite de vânători Direcţiei Vânătoarei, desigur, că au o întrebuinţare pentru protecţia vânatului. Noi am dori, ca această protecţie să se extindăl şi în judeţele nenorocite din Vechiul Regat, în regiunile unde braconajul nu cunoaşte margini, dar în care statul are lairendat dreptul de vânat în numeroase păduri, fie societăţilor, fie particularilor.
- Incă o măsură imperios cerută de circumstanţă;, este anularea tuturor permiselor, eliberate de prefect, fără avizul şi contra-avizului inspectorului de vânătoare respectiv şi trimiterea înaintea judecăţii a celor ce au profitat de un permis ilegal şi a acelor, ce au eliberat asemenea permise fără respectul legii a art. 34 din Legea port armelor. S'ar vedea, că permisele din această categorie se grupează mai toate în jurul pădurilor statului arendate, că acei ce posedă asemenea hârtii, nu practică „faimoasa Niederjiaigd" şi că fiecare e vânător „renumit", dar cu copoi, nu cu câne de aret, pentru câmpie.
In concluzie, modificarea legii de vânătoare este o problemă a viitorului şi nici într'un caz în sensul sugestiilor D-lui Băcilă. Toate sforţările vânătorilor izolaţi, constituiţi în societăţi şi al revistelor vânătoreşti, trebuie săi se unească în a face ea, actuala lege a vânătoarei, care, pentru vânătorii calificaţi este aproape perfectă, să fie aplicată în
spiritul şi litera ei, de toate autorităţile administrative şi mai ales judecătoreşti, eliminând permisele de vânătoare, mai cu seamă pe cele de posed şi port armă, întrucât până în -anul 1935 s'au eliberat de ex. numai în judeţul Mehedinţi
peste 14.000 — patrusprezece mii — permise de posed şi port armă de vânătoare şi, numai circa 100 permise de vânătoare pe 1935 şi se continuă eliberarea numai a permiselor; de posed şi port armă de vânătoare, fără avizul prealabil al Inspec
torului de Vânătoare, aşa cum cere al. I I de sub art. 26 din Legea port armelor.
Lt.-Colonel V. PETRESCU,
Inspector de Vânătoare