CARPATII-august 1933- CARTUSUL MAGNUM 8x80

[blackcrotal]

CARPATII – AUGUST 1933
C A R T U Ş U L „MAGNUM" 8 x 60
de ing. MARIN CIORTEA
Una din condiţiunile esenţiale pentru vânătoarea de munte este să avem arma cu glonţ corespunzătoare şi mai ales să cunoaştem efectul pe care îl putem aştepta dela arma pe care o utilizăm.
Ştiu cât de împărţite sunt părerile asupra diferitelor modele de arme şi calibre şi pentru aceea, dela început, precizez că nu mi-am propus ca scop să discut preferinţa unui model, sau unui calibru faţă de altul, ci mă mărginesc doar, să trag unele concluziuni asupra cartuşului Magnum, din experienţele pe cari le-am făcut cu el.
Acest cartuş, de mare razantă, a stârnit entuziasmul vânătorilor datorit mai ales datelor balistice cari îl caracterizează. Glonţul fiind de forma „torpedo", la o încărcătură de 3,7 gr. pulbere specială, viteza la 25 m. distanţă este de 840—850 m./sec, iar la 200 m. încă tot se mai menţine la 740— 749 m./sec, (datele provin din revista „Wildul Hund" Nr. 24, din 13 Iunie 1933).
In lumea vânătorească, cartuşul „Magnum" şi-a făcut intrarea sub emblema de „universal", de oarece, datorită calibrului său mediu, de 8 mm., razantei extraordinare şi efectului puternic, el era recomandat pentru toate categoriile de vânat nobil şi de munte, începând dela ţapul roşu, până la cerbul carpatin şi urs. Pus în practica vânătorească, cartuşul „Magnum" a stârnit admiraţie şi... decepţii. Scopul acestor rânduri este, să dea o explicaţie asupra divergenţei de păreri.
Intr'unul din numerii anului trecut al revistei „Wildul Hund", a apărut un articol întitulat „Erfahrungen mit .8X60 Magnum in den rumänischen Karpathen", scris de unul dintre vânătorii cari ne fac cinste, sub pseudonimul „Trans.sylvanus". In câteva cuvinte sunt descrise cele şase focuri pe cari le-a tras autorul cu cartuşe „Magnum", în toamna anului 1929, arătând efectul lor, iar ca concluzie încheie cu următoarele două fraze: - - Am decis, ca pentru ţapi, să reviu la glonţul normal de 6 mm. Cartuşul Magnum prea măcelăreşte vânatul mic". Mai departe scrie autorul:
- Zică alţii ce or vrea, dacă voi trăi şi voi fi sănătos, la viitorul mugit de cerbi, voi merge tot cu arma mea Magnum 8X60".

1. întâiul foc, tras cu arma mea „Mauser-Magnum" cal. .8X60, cartuş Nurenberg, vârf de plumb rotunjit, încărcătură 3,75 gr. a fost eu ocazia unei pane de motor la automobilul prietenului B. Ţapul privea dela 80 m. cum ne năcăjeam în jurul maşinei nărăvaşe. A primit glonţul în lat, patru degete deasupra furcii pieptului. Ţapul fuge în sărituri mari şi cade după cea 30 m. Glonţul îl străbătu fără să provoace gaură prea mare la eşire.

2. Eram la mugit de cerbi în regiunea Sovata. Mă întorceam seara pe întunecate spre cabană, întovărăşit de soţia mea şi prietenul P. Ascultând nemişcaţi câteva minute dacă nu se aude vre-un muget, deodată soţia-mi şopteşte speriată:
- Ursul!!".
Mă întorc cu arma la ochi şi după câteva clipe, la 25 m. deasupra pe coastă, ese de după un brăduleţ ursul. După împuşcătură ,ursul dispare cu sărituri lungi la deal.
II găsirăm mort, la vre-o 40 de metri. Glonţul trecuse prin urs, rupând partea inferioară a cordului. Ursul a avut 4 ani.
3. A dona zi, în acelaşi teren, mă furişez între doi cerbi cari mugeau râspunzându-şi unul altuia cu înverşunare. Eram în fundul unei văi despădurite. Pe cel mai tânăr îl vedeam în coasta din stânga, cel mai bătrân trebuia să apară din moment în moment în creasta din dreapta. întâi o coroană, pe urmă capul, şi în fine gâtul întins al cerbu-lui mugind, se proectează pe albastrul străveziu al cerului. Crucea lunetei se înfipse în latul gâtului, iar după împuşcătură nu mai putui vedea nimic. L-am găsit în acelaşi loc, ea fulgerat. Glonţul, tras dela 150 m. i-a rupt coloana vertebrală.
4. Tot la prietenul B., mă apropiam cu airtomobilul de pădurea M. In Marginea pădurii, la 350 m. păştea un ţap. Avea coarne bune, căci altcum la aşa distanţă nu le-aşi fi zărit nici chiar prin lunetă. De oarece nu mai puteam să-l apropiu, am tras rezimat de marginea maşinei. Ţapul se răsturnă pe loc. Stând cu latul, glonţul i-a măcelărit stomacul şi intestinele.
5. In toamna anului trecut, am împuşcat un cerb în revirul S. Am tras dela 40 m. distanţă, printre brazi. Cerbul se culcă pe loc, lovit deasupra piciorului din faţă. Avea aorta retezată. Un vânător cu multă experienţă, care era de faţă când am tras, Susţine că nu a mai văzut cerb căzând pe loc cu o astfel de împuşcătură. Atribui efectul chock-ului puternic.
6. Venind spre colibă, după ce urmării zadarnic un cerb, zării la cea 60 m. un ţap culcat. După împuşcătură, ţapul fugi fără să-mi facă impresia că ar fi lovit. L-am găsit după o căutare de peste două ore, la vre-o 500 de paşi. Glonţul trecuse prin şoldul din spate şi pe după stomac. Când am dat de el. era mort. Sângerase complect.Din cauza vitezei foarte mari pe care o are glonţul Magnum, se poate foarte uşor întâmpla, ca atunci, când corpul pe care îl loveşte nu este prea mare şi rezistent, dar mai ales când ţinta este prea apropiată, el să nu poată să-şi desvolte întreaga energie cinetică de care dispune. Glonţul traversează corpul lovit, fără să se deformeze şi fără shock-ul, care de atâtea ori ţintueşte pe loc vânatul. Energia cinetică cu care glonţul ese din corpul lovit este energie pierdută.
Cu toate că vânătorul caută să aibe un glonţ, care să traverseze vânatul, de oarece urma de sânge este în cazul acesta mult mai bună şi vânatul mai uşor de urmărit, nu este mai puţin adevărat, că în cazuri analoage ca cel arătat în tabloul de mai sus sub Nr. 3, o traversare prea rapidă a glonţului poate deveni uneori foarte neplăcuta.
Din prima aruncătură de ochi asupra acestui tablou se poate vedea, că în cazurile 1—3, când distanţa a fost mică şi tot astfel rezistenta corpului, vânatul nu a fost ţintuit pe loc, ca în toate celelalte cazuri.
„Transsylvanus", prietenul nostru care semnează în „Carpaţii" şi simplu ..1" de astăzi, a utilizat glonţul Magnum cu vârf ascuţit, de metal dur şi gol. El se sparge mai uşor, deci chiar la distanţe mai mici, poate da răni urâte şi la vânatul mic. In schimb, din cele ce am auzit şi dela alţii, cari utilizează acest glonte, efectul lui, în corpuri mai rezistente şi la distanţe mari, este mult mai mic ca a celui cu vârf de plumb. Pe deasupra mai are şi inconvenientul, că la cea mai mică atingere în cursul traectoriei, sau se sparge, sau îşi pierde direcţia.
Din cele ce am putut cunoaşte în scurta vreme de când utilizez arma cu cartuşul Magnum, se desprind deci următoarele concluziuni:
1. L a distanţe mici, în corpuri slabe, efectul e mediocru, rana nu e prea mare.
2. In vânat mare, la orice distanţă vânătorească, efectul este foarte bun. Rana e puternică şi vânatul cade aproape de locul unde a primit glonţul.
3. In corpuri mici, la distanţe mari, efectul este distrugător. Rana este foarte mare şi în multe cazuri chiar prea. mare.
Cu alte cuvinte, arma cu glonţ Magnum este recomandabilă pentru vânătorul carpatin. La mistreţi, la urşi (dar nu la vânătoarea cu gonaşi) şi la cerbi, el se poate încrede în ea.
Pentru ţapi, dropii şi alt vânat mai mic, (nu ştiu cezic vânătorii de capre negre!) arma nu este aşa potrivită.

PRECIZARE valabila mai cu seama pentru noii veniti pe forum :
- Acest articol ca si toate articolele cu subiecte "tehnice" sunt numai exemple despre posibilitatile si considerentele tehnice specifice vanatorii in anii ' 30. Pe forumul acesta gasiti la sectiunile specifice armelor si nu numai, explicatii foarte perinente referitoare la aceste subiecte