EXAMENUL DE VÂNĂTOR - ianuarie 1937

[blackcrotal]

EXAMENUL DE VÂNĂTOR
ianuarie 1937
DR. IOAN BOLBOCA - Insp. de vânătoare al jud. Caras

Dacă nu mă înşel, chiar în coloanele preţuitei reviste „CARPAŢII" am cetit, că germanul a introdus de mult aşa numitul examen al vânătorului, examen introdus pentru a face o selecţionare între membrii branşei vânăto-reşti.
Cetind şi recitind acest fapt, m'am gândit, dacă tu Neamţ, care, — de trebuie să recunoaştem —, eşti de o fire pedantă şi disciplinată înăscută, totuşi ai aflat de bine să mai introduci o restrictiune pentru a selecţiona şi mai bine elementele şi aşa destul de disciplinate, atunci trebuie, că acest examen îşi are rostul său, îşi are chemarea sa.
Să examinăm puţin rostul acestui examen de vânător şi să vedem, de fapt are oare înţeles practic introducerea lui, sau nu?
Cetim aproape zilnic de accidente vânătoreşti întâmplate din cauza şi din vina fie a celui accidentat, fie din pricina aeeluia care a cauzat accidentul.
Vânătorul îşi părăseşte locul designat, fuge, — vorbesc de o vânătoare cu gonaşi — după vânat şi iată acci-dentul inevitabil.
Unui vânător îi plezneşte arma în mână se nenoroceşte poate pe viata întreagă, iar când cauţi motivul:... şi-a încărcat singur cartuşele şi constatăm, că nu ştie cum să le încarce.
Un caz reeent întâmplat în jud. Caras:
Vânătorul şi-a încărcat cartuşele pentru o armă de vânătoare sistem de „duzină" eu praf fără fum punând 4.5 gr. Arma a rezistat de câteva ori, dar vânătorul mai zilele trecute s'a văzut fără un deget la o mână.
Certuri între vânători, cari duc la procese inutile:
Unul a împuşcat căpriorul, dar... trăgând cu alice, natural numai l-a rănit, dâră de sânge, vânatul însă mai fuge şi instinctul de a-şi apăra viaţa îl face de se refugiază în pădurea „vecină", unde într'un tufiş în chinuri groaznice îşi dă viaţa: Braconierul, (căci pe acest vânător care a tras cu alice asupra unui vânat nobil, nu-l pot altcum numi, cu atât mai mult, că ajutat de nasul „copoiului" tovarăş demn de el ia dat de urmă şi în momentul când vrea să-şi ridice victima, hop în faţa lui apare şi proprietarul terenului de vânat, deoarece bietul căprior necunoscând graniţa terenurilor, întâmplător se refugiase pe teren străin. Ceartă, poate chiar şi bătaie, la sfârşit proces, ură între vânători, etc.
Altul — la o vânătoare de mistreţi — necunoscând normele generale şi poate epocele de vânătoare, trage într'un cocoş de munte. Buclucul este gata, a stricat vânătoarea de mistreţi, a călcat legea vânatului.
Cânele vagabond şi fără stăpân trebue împuşcat, este o normă generală şi noi trebuie să o executăm...
Dar, apare pe teren un splendid prepelicar, întâmplător rătăcit de stăpânul său. II vede un aşa numit vânător, şi necunoscător al Legii vânatului şi auzind ceva de norma amintită mai sus, îl împuşcă. Iar îi buclucul gata.
Am enumerat numai câteva cazuri, — cari — din necunoaşterea Legii Vânatului — duc la năcazuri şi neajunsuri.
Si îmi pun întrebarea, dacă acel German, dealtcum pedant şi precaut, a introdus examenul de vânător, de ce nu l-am introduce şi noi, cari — fiind de viţă latină —, suntem mai vioi de fire şi să recunoaştem fără ruşine, de multe ori mai superficiali.
Eu cred, că introducerea acestui examen de vânător nu poate să aducă, decât numai foloase reale chestiunei vânătoreşti.
Scriitorul acestor şire, poate chiar cetind articolaşul din revista „Carpaţii", în calitate de Inspector de vânătoare al judeţului Caras, am introdus în judeţ în mod obligatoriu, examenul de vânător :
Nu eliberez membrilor noi, primiţi în sânul vreunei Soc . de vânătoare, autorizaţia de a-şi scoate permisele reglementare, până ce nu va presta acest examen la Inspectoratul de vânătoare.
Această introducere să nu credeţi, că a mers uşor şi fără urmări.
Intervenţii pe la corifeii zilelor, pe la senatori şi deputaţi, „cum de am îndrăznit să introduc ceva ce nu prevede Legea, şi pe ce bază, etc?"
Toate acestea le-am prevăzut, căci, la noi durere, politica îşi vâră coada şi în chestiuni vânătoreşti, dar de data aceasta am fost mai „şmecher". Introducerea examenului de vânător obligatoriu pentru membrii noui în judeţul Caras, am adus-o la cunoştinţa On. MInisteriu Agric. şi Dom. Serviciul Vânătoarei, care înţelegător, ca totdeauna, mi-a aprobat procedura.
Deci toate intervenţiile au fost zadarnice, m'am ţinut de norma fixată, am luat asupra mea şi un odiu dar nu am eliberat şi nu voi elibera autorizaţia cuvenită, dacă candidatul de vânător nu va presta îndestulitor acest examen.
Am avut caz, când candidatul s'a prezentat şi de 3 ori până ce în fine am constatat, că este în clar cu noţiunile elementare ale vânătoarei şi a primit autorizaţia.
Este o muncă în plus pentru Inspectoratul de vânătoare, dar cred că această muncă va aduce roadeledorite.
Am pus pe hârtie această inovaţie, dorind a deschide o discuţie între vânători, dacă nu ar fi cazul dea introduce obligatoriu acest examen în toată ţara.