Nu e figura de stil, e realitate.
Trasul cu arma, indiferent ca e cu alice sau cu glont, presupune un efort intens si de scurta durata al intregului organism. Greseala cea mai mare pe care o face corpul este ca "anticipeaza focul", adica reactioneaza din reflex la foc (zgomot, recul) inainte ca focul sa fie tras, conform unei obisnuinte capatate pe parcurs si dorintei de a fugi de o chestie nasoala. Aceasta mica fractiune de secunda de relaxare inainte de foc duce la cele mai mari erori de ochire. Pentru a minimaliza pe cat se poate efectul sunt mai multe cai. Una din ele este ca arma sa stea perfect pe tinta "de la sine". La lisa se traduce prin a avea arma "turnata pe corp", sa vina la ochi instant si fara sa cauti sa-i desavarsesti pozitia in umar, a capului pe pat si a ochiului in dreptul liniei de ochire economisind astfel timp foarte pretios in situatiile in care nu ai la dispozitie o secunda ca sa ochesti. Arma este o prelungire a ochiului si mainii si tu nu mai trebuie decat s-o aduci pe tinta.
La armele cu tevi ghintuite, cand tragi cu tenta de precizie, acest "de la sine pe tinta" inseamna sa-ti gasesti o pozitie in care sa nu mai trebuiasca sa ajustezi deloc reticulul spre tinta (sau cat mai putin). Orice tensiune pe care o vei aplica in plan orizontal sau vertical pe arma pentru a ochi perfect are mari sanse sa dispara in acea fractiune de secunda in care corpul anticipeaza focul si se relaxeaza. Ori asta se face cel mai bine cu ochii inchisi: ochesti, inchizi ochii, respiri usor, te relaxezi un pic apoi deschizi ochii si vezi unde esti - daca mai esti in tinta e OK, daca esti complet aiurea ai mari sanse sa tragi un foc prost si este imperios necesar sa corectezi pozitia de baza. La 100 m inseamna 2-3 cm in plus la grupaj dar la peste 200 m inseamna sa ratezi un caine sau o vulpe numa din cauza asta (si sa vezi apoi ce dai vina pe luneta, munitie, etc.)
Eu am cele mai bune rezultate cand trag in poligon cu arma cat mai finut tinuta, doar rezemata, fara sa o strang prea tare in umar, fara sa strang mana pe uluc sau pe crosa si cu concentrare maxima pe tragaci. Problema este ca resimti reculul unui calibru serios mult mai intens si mai neplacut tragand astfel. Iti dai seama ca la 30-06, dupa 10 focuri trase asa iti cam trece tot cheful. Trag serii scurte, de 4-5 cartuse, cu pauze lungi intre serii altfel nu mai pot controla nicicum anticiparea focului si ratez. Amortizor cat mai eficient la talpa si luneta montata cat de anterior se poate sunt chestii care ajuta sa nu incasezi prea multe in umar sau frunte pentru ca arma are o cursa de recul mult mai lunga in aceasta maniera. Am incercat odata cu Dragana o serie de 25 focuri consecutive, cu pauze doar pentru reincarcare, in aceasta maniera - ultimele 5 aproape ca nu le-am mai putut trage si ma rugam sincer sa se termina odata - in mod clar inchideam ochii inainte de a declansa.
Chiar si cand trag fara reazam, din culcat sau genunchi sau de pe masina, in conditii mai apropiate de realitate, tot pozitia de baza o caut mai intai. Cum eroarea la ochire devine mult mai mare in teren e cazul s-o minimalizezi pe cat poti. Prefer sa nu trag si sa plece animalul decat sa trag doar de dragul de a trage.
Ideea este cu un substrat pur vanatoresc si nu de tir - sa plasez un foc cat mai curat si exact acolo unde vreau eu pentru a oferi o moarte rapida (si fara sa stie ce i s-a intamplat, eventual).
Obisnuinta de a trage la cutii de chibrite in poligon poate sa si strice in conditii de teren - ai impresia ca reticulul se misca mult mai mult decat ai dori, chiar daca ramai cu el in aria vitala; faptul ca nu sta nicio clipa pe loc te impedica sa declansezi pentru ca n-ai siguranta din poligon. Trasul "la interceptie" (incerci sa imprimi reticulului o miscare cat de cat controlata, de preferat sus-jos, care sa intersecteze tinta; dupa 2-3 astfel de balansuri declansezi cand te indrepti cu reticulul spre centrul locului vizat fara a incerca sa opresti arma "la fix") este o solutie buna dar, cu atat mai mult necesita o pozitie de baza cat se poate de stabila in conditiile date si o directionare spre tinta cat mai relaxata. Personal, pentru un vanat ce sta pe loc, de talia capriorului, intr-o distanta decenta (vanatoreasca=max 200 m) nu accept sa ochesc la torace ci vizez numai gatul - daca nu pot sa stau pe gat cum trebe nu trag. La caini, vulpi, etc. vizez toracele anterior si ma supar daca glontul ajunge pe la ultimele coaste, spre abdomen. Asta inseamna antrenament pentru o tinta cam de 10 cm in 200 m posibil de atins cu 10 focuri din 10 - e enorm de rasfirat pentru poligon dar e greu-greu in teren. Sezonul trecut am ratat un singur foc cu glont tras spre animale, la un caine la 145 m si asta doar pentru ca m-am grabit, am considerat ca-i prea aproape si prea usor, n-am "stat pe foc" destul si am tras peste. De alte 3-4 ori n-am tras deloc pentru acelasi motiv al lipsei de siguranta in ochire.
Cand tragi in goana sau la sarite nu se mai pun problemele de mai sus si e mult mai asemanator trasului cu lisa.
| Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |
). 
