Snoave si minciuni vanatoresti

[Adrian S]

A doua vulpe, hatz, sare pe prima si incepe sa o fu.a. O impusca si pe ea, iar a treia ii ia locul celei de-a doua si bineanteles cade si ea in foc. Celor doi vulpoi care urmareau vulpea, se vede treaba ca le-a fost mai draga piz.a decat viata.

Horica tata, numai tie ti se putea intampla una ca asta

[Alin3006]

A doua vulpe, hatz, sare pe prima si incepe sa o fu.a. O impusca si pe ea, iar a treia ii ia locul celei de-a doua si bineanteles cade si ea in foc. Celor doi vulpoi care urmareau vulpea, se vede treaba ca le-a fost mai draga piz.a decat viata.

Horica tata, numai tie ti se putea intampla una ca asta

Mi-a facut ziua povestea asta ....

[Alin3006]

Una tare povestita de un tip care nu e vanator:

Tipul de care vorbesc a crescut pana la o varsta destul de inaintata un papagal vorbitor. Fiind omul cam sturlubatec si stricat la gura, pasarea a adunat in timp o colectie impresionanta de injuraturi, demne de orice birajar respectabil. In plus, le debita in concordanta cu contextul, cum ar fi : " D....eii lui de telefon! Nu-l mai suport!!! " cu intonatie, clar si raspicat , uneori imitand si zgomotul cu pricina. De cate ori se deschidea usa, de exemplu, papagalul imita perfect scartaitul respectiv si apoi lansa un noian de blesteme, legate de usi deschise, curent si asa mai departe.
Stapanul pe de alta parte, era si mare amator de heavy metal, facea chefuri de pomina care se terminau cu declaratii la politie si ura tziganii din toata fiinta lui. Aproape saptamanal revedea " Nasul " cu Marlon Brando, pe care il considera un film de referinta.
Cat timp amicul respectiv a fost holtei, toate bune si frumoase, exceptand cateva " domnite " mai sensibile, gonite de javra de papagal taman in momentele cele mai frumoase, prin limbajul total indecent si inadecvat.
Dar in linii mari era suportabil si omul nu-si batea capul cu nabadaile orataniei, dat fiind ca el insusi vorbea la fel de spurcat.
A venit insa momentul in care omul nostru s-a cumintit si s-a insurat, cu o tipa tare de inger, care a trecut elegant peste vocabularul colorat al pasarii. Anii au trecut si au facut un copil. In ziua in care l-au gasit in fata coliviei, recapituland silitor impreuna cu papagalul niste injuraturi care l-ar fi facut si pe un miner sa roseasca, s-a facut consiliu de familie si s-a hotarat deportarea maleficului papagal, care strica vocabularul si caracterul copilului.
Femeia a fost ferma si barbatul, de dragul familiei, s-a supus.
A dus papagalul la un unchi de-al lui, ce locuia intr-o frumoasa zona montana si care era pasionat de vanatoare, natura si animale. Si mai ales un patimas vanator de mistreti, spre disperarea neveste-sii, o cucoana destul de acra care socotea o pierdere de timp impardonabila pentru un om matur, umblatul prin paduri dupa mistreti.
Ii repeta mereu, pe un ton acru :
- " Ai sa mori in padure, ca nu te mai astamperi! Om in toata firea, umbli dupa porci toata ziua! "

Am sa trec usor peste scandalurile pricinuite si in aceasta familie de Dudu – asa il chema pe papagal, cert este ca acesta din urma si-a sporit colectia de injuraturi si chiar reusea sa intoneze, fals si afon ca si stapanul, cateva fragmente din “ Pusca si cureaua lata “.
Intr-o zi consoarta vanatorului, care se punea frecvent la mintea papagalului si avea certuri cu el in toata regula, i-a dat drumul din colivie, nemaigasind “ argument “ si scarbita de ce “ incasase “. Cand s-a intors barbatul acasa era déjà prea tarziu sa mai repare ceva, ba a mai avut si un super scandal cu muierea, care sustinea cu fusese “ jignita peste masura “ si ca papagalul putea sa se duca dracului din partea ei. Omul l-a tot cautat fara success vreo doua zile, gandindu-se ce ii va povesti nepotului, care suna destul de des sa intrebe ce face Dudu.
La vreo trei zile mai tarziu, Nea Romica, paznicul de vanatoare, se ducea sa faca observatie intr-o poiana unde iesea un caprior voinic. Ajuns devreme s-a instalat comod intr-un loc ferit, punand alaturi ranita si mixta de serviciu. Spargea seminte si se bucura de vremea frumoasa. La un moment dat, aude tare si clar un telefon sunand. A recunoscut si marca, dupa sunet. Un Nokia. Taman dintr-un tei cu coroana bogata, deasupra lui. Apoi o voce:
- “ Mortii lui.! Iar suna !
- Care esti ma? – intreaba Nea Romica uimit!
Tacere.
- Care esti ma in pom? – repeta ferm Nea Romica.
- Moartea boule! – I se raspunde din pom, apoi aude un ras ragusit, bizar, urmat de tot felul de sunete : apa de la WC trasa, scartait de usa si un vaiet lugubru, de suflet chinuit.
Lui Nea Romica i se urcase palariuta in varful capului si ii curgea pe spinare sudoare rece. Pune mana pe arma, ia siguranta cu zgomot si racneste :
- Care te tii ma de glume? Ca te-mpusc! Te impusc!!!!
Ii raspunde o voce groasa de barbat :
- Te ia dracu urgent! Moarte la tigani!
Apoi, imediat, o voce de femeie, acra si artagoasa :
- Ai sa mori in padure!! Toata ziua umbli dupa porci!!
Apoi din nou rasete pe voci diferite si sunete ciudate, de-a valma, venite din copac! In final, acord de chitara si un urlet :
- High way tooo hell!!!
Nea Romica era om in toata firea, inca avea vlaga sa dea la porc lovitura de gratie cu cutitul, nu cu pusca ca fricosii aia de la oras, dar asa ceva nu mai vazuse. I se uscase gura de tot, genunchii erau moi, voia sa fuga si nu putea. Din pom a inceput sa miorlaie o pisica, apoi s-au auzit claxoane de masini si apoi, cu accentul inconfundabil, vocea din “ Nasul “ :
- I’ll make you an offer you can’t refuse!

Bietul om a rupt-o la fuga cat il tineau picioarele si nu s-a mai oprit pana la preotul din sat caruia i-a povestit tarasenia. Acesta, om cu carte, i-a spus ca probabil i-au jucat o festa nazdravanii de copii, acum au tot soiul de prostii, telefoane, aparate de muzica. Ce-or fi rasp e seama lui…!
Nea Romica a plecat acasa inciudat, decis sa caute urme a doua zi. Cumva au urcat ei in pom si au coborat.
A doua zi nici o urma, in schimb la pranz cand s-a oprit la Sandu la carciuma sa se racoreasca cu o bere, Seful de Post povestea cum o baba, a venit la el sa se planga ca e Necuratul in padure si isi bate joc de oameni.
Era speriata rau baba, tremura toata.
Nea Romica n-a zis nici pas, era lume si nu voia sa ajunga de rasul oamenilor.
A doua zi, s-a dus iar in poiana. Venea un domn de la Bucuresti la vanatoare si trebuia sa stie ce si cum mai e cu capriorul. De data asta a dat roata, s-a uitat de urme, sa fie sigur. Nimic. N-ar veni iar dracii aia de copii…
Nu trece jumate de ceas si aude, in alt pom, clar si ragusit, voce de betziv :
- Pusca si cureaua lataaaaaaa!!! Ce barbat eram odata !!!!!!!
Mama ei de treaba, pune el mana pe micii ticlosi. Da fuga la pom! Se uita in sus…NIMIC!!!
- Piei Satana!!!! – tuna Nea Romica si-si face cruce .
De sus :
- Animalule! Iar esti beat cu un porc!!
- Ba, care sti ca trag!! Pe Dumnezeul meu ca trag!! - rage speriat Nea Romica.
- Tragi la masea toata ziua! Boule !!


Nea Romica a tras. Cand a traznit pusca, a zburat doar o pasare, nici n-a apucat s-o vada bine. Marisoara.
Ii vin in minte tot soiul de povesti, ca Necuratul ia chip de pasare sau lighioana cand vrea …cu duhuri necurate…. Doamne apara si pazeste!! De ce sa pateasca taman el asa ceva?? Cu ce-a gresit ???? La biserica se duce cat poate de des, om cu pacat mare nu e. Cu ce-am gresit Doamne ???

De undeva, de departe, aude :
- Umbli mereu dupa porci!!! O sa mori in padure!!

Nu mai e de gluma!! O ia la fuga, de-i scaparau calcaiele, direct la Seful de Post. Doar sunt prieteni, o sa inteleaga.
- Ce-i bre, Nea Romica, te goneste Necuratul??? Ce-ai de gafai asa ???
Nea Romica ii povesteste de-a fir a par toata tarasenia. Spre uimirea lui, Seful de post nu rade, nu face misto. E serios.
- Bre, spune el, esti sigur ca nu era nimeni in pom??? Mata esti om serios, te-ai uitat atent?
- M-am uitat, am dat si foc de pusca! Nimeni. Apoi a raspuns iar, de departe, c-o sa mor in padure, ca umblu dupa porci…
Seful de post scoate chipiul, se scarpina pe ceafa transpirata…
- Bre, mergem la Popa. Asta nu mai e traba de mine. Cinci oameni spun acelasi lucru, ba una, ba alta, aud sirene, pisici, saudalmi…e treaba de Popa…

Preotul i-a primit ingandurat. Vreo trei oameni fusesera la el, cu aceeasi poveste. Se sfatuiesc, fac planuri, hoatarasc.
O sa mearga in poiana, cu dascalul, cu lume , sa faca slujba mare, sa alunge Raul din paduresi din islaz.
Sa cheme Nea Romica si vanatori, sa aibe oamenii curaj. Chiar maine, ca e Duminica, zi Sfanta!

Anunta ei lumea, se strang toti, cu mic cu mare in margine de padure. Asculta cu teama. Liniste.
Porneste soborul spre poiana, Preotul primul, cadelnitand tamaie, apoi Dascalul intonand cu lumea dupa el. Ajung la poiana, si fac slujba mare! Dau cu tamaie, cu apa sfintita, tot ce trebuie. Termina. E liniste. Toata suflarea respira adanc usurata. Apoi se aude clar :
- Esti beat ca un porc Marine!! Animalule!
Taman vocea nevestei lui Marin, unul din vanatori. Stupoare! El insa rade in hohote, de se ineaca …
- Asta e Dudu, mai oameni buni!!
- Ce Dudu bre, ti-au sarit mintile???? – tuna multimea.
- Dudu, papagalu lu’ nepotu de la Bucuresti, ala vorbitor. O fugit de cateva zile si pe semne se tine de prostii prin padure.

Cat timp vorbea, Dudu, care recunoscuse vocea stapanului adoptiv, vine in zbor pe o creanga joasa, apoi incurajat de Marin, ii zboara pe umar. Stupoare, exclamatii, ba injuraturi, ba rasete. Lumea e jumate suparata, jumate usurata ca nu e Sarsaila in padure. Preotul se uita sever la Marin, seful de post rade, Nea Romica ii da una pe spinare, sa-l tina minte!!! Asa rusine n-a mai patit.

Dudu s-a reintors la Bucuresti. O duce de minune la un burlac inrait, prieten cu primul stapan. Din cand in cand mai fac o betie de pomina, toti trei, ca in vremurile bune. Doar ca acum, cand se imbata rau,canta toti trei “ Pusca si cureaua lata .” .

[romeo72]

High way tooo hell!!!
.

foarte tare!

[Alin3006]

Una care m-a lasat ca la dentist, cu gura cascata si cu dureri. Reala 100%.

Un bun prieten pomeneste despre vanatoare/ arme cu glont unui tip, ruda cu viitoarea lui sotie, mai mult asa in treacat, fara sa se gandeasca nici un moment ca interlocutorul ar putea fi interesat de domeniu. Pur si simplu o conjunctura.
Spre surprinderea lui, celalalt se inflacareaza brusc si se lanseaza intr-o discutie inflacarata despre modele de arme, calibre...etc. Foarte inflacarat, interlocutorul incepe sa laude calitatile armei " Zig " . Presupunand ca vrea sa spuna " Sig Sauer" , prietenul meu cere detalii. Omul ii explica cca 20 minute ce si cum cu arma respectiva, ca ce precizie, fara recul, exceptionala, pana cand il duce la un calculator sa i-o arate pe net.
Foarte serios, omul deschide jocul Counter Strike si ii arata prietenului meu arma : Sig Counter. Radios, incepe sa i-o prezinte, ce beton e, ce poate sa faca...etc. Cristi- prietenul meu - a ramas fara cuvinte: nu stia daca omul face misto sau vorbeste serios. S-a lamurit in scurt timp, dupa ce i s-a explicat foarte serios, ca " el nu vede ce diferenta ar putea fi intre o arma din Counter Strike si una reala! In joc e foarte real redata, are recul, cadere a proiectilului si sa mai departe."
Daca n-as fi cunoscut omul as fi crezut ca e poveste. Chiar si asa, initial am crezut ca e o poanta buna, insa vazand fata jenata a viitoarei lui sotii, care era de fata cand imi povestea, murind de ras tarasenia, m-am convins in sfarsit ca e pe bune.

[yoghi]

Domnuuu Alin vanatorii mai spun cate o poveste si lumea ai face mincinosi!
Tu in schimb ti-ai facut un topic cu povesti vanatoresti deci tu esti .........Seful mincinosilor.-mai ales dupa faza cu ''Canter Strike''.

[Alin3006]

Domnuuu Alin vanatorii mai spun cate o poveste si lumea ai face mincinosi!
Tu in schimb ti-ai facut un topic cu povesti vanatoresti deci tu esti .........Seful mincinosilor.-mai ales dupa faza cu ''Canter Strike''.

Hello, eu doar le centralizez...

[Vechio]

Eşti modest şi nu te da după cireş. Dacă nu recunoşti că eşti şăfu "mincinoşilor", atunci eşti Şefuţ

[Alin3006]

Ce UAMENI domne...

[Marius]

N-am intrat de mult aici.
Grozava aia cu papagalu' !

[teuton]

aia cu papagalul e mortala!
cand am citit-o prima data, am ras cu lacrimi

[teuton]

s-au epuizat oare toate minciunile de nu mai posteaza nimeni nimic pe aici??
eu am zero talent de a povesti.. dar cei talentati, va rog, nu va abtineti!

[Alin3006]

Vanatoare organizata. Mistreti. Sunt vreo trei ani de atunci...
Ne intalnim dimineata sa facem vanatoare pe Valea Catiasului. Pe la 7. Pe la 7:30 vin si intarziatii. Intre timp planuri, pregatit arme, laudat cainii, mistocareala ramasa datoare de la vanatorile anterioare. Completat fisele, facut instructajul, semnat. Se trage la mistret, vulpe, caini hoinari. Atentie ca poate sa iasa urs. Gonasii sa faca gura si sa-l lase daca se intoarce in goana, dar cine il vede sa anunte in ce directie o apuca. Intre doi gonasi e un vanator. Atentie la potecile si trecatorile obligatorii, pe ele neaparat pusca, sa nu se intalneasca vreun gonas cu ursul si sa nu aibe aparare. Daca cineva aude ca se indreapta ursul spre el, daca poate sa urce in copac, sa se fereasca si sa faca galagie mare. Daca iese la vanatorul din stand, sa bata un pic din palme din timp si ursul aude si trece fugind printre pusti. Sfaturi valabile, date din generatie in generatie si verificate de nenumarate ori.
Goana pleaca pe o parte, pustile pe alta. Prima goana se face in Tarna Rosie.
Se trece un parau si se incepe urcusul. Lin pentru putin timp, apoi abrupt, pana la catarat pe niste stanci. Pe culmea crestei se lasa prima pusca, Marius, un prieten bun din copilarie. Sa nu mai car, las rucsacul la el. Imi place sa nu imi lipseasca nimic, iau rucsacul peste tot. El nu il luase, il lasase la masina ca acolo urma sa mancam. Urmatoarele pusti se lasa pe creasta stancilor. Potecile sunt obligatorii, sapate in stanca, vanatul care apuca pe ele vine direct in bataia pustii. In functie de cat sunt oamenii de obositi, raman in posturi. Nea Romica, paznicul de vanatoare numeste vanatorii si ii posteaza. Stie bine locul si fiecare e asezat exact unde s-a mai impuscat mistret in trecut. Dupa fagul asta, vezi ca vine pe acolo sau pe acolo, il lasi pana il vezi bine, nu dai in scroafa conducatoare si in vierul mare, urmatoarea pusca o las acolo, iti face semn cand ajunge, nu dai decat pe directia asta si asta, fa-i semn la cel din urma, cand vine goana nu mai dai.
Coama de stanci se termina. Poteca o coteste brusc la dreapta. In fata, de unde vine goana, se vad cativa bolovani imensi si ici colo stanci. Intre ele fagi si tufis. Doua culmi de vreo zece metri inaltime urca paralel cu creasta de stanci unde s-au lasat pustile, dinspre valea de unde vine goana spre pisc. Intre ele sunt nu mai mult de treizeci de metri. Pe prima, raman dupa un fag. Pe cea de a doua, dupa alt fag, ramane nea Romica. Dupa el, valea aferenta culmii are un izvor cu pereti abrupti, apoi incepe padurea rara. Nea Gheorghe, seful de grupa si veteranul de varsta a lasat goana si inchide zona pe coltul padurii de fagi, dincolo de izvor, in zona unde peretii nu mai sunt chiar abrupti si unde mai sare mistretul. Ne vede si ne face semn. Semnalizam ca suntem gata si noi. Duce pusca (Retezata) la gura si Thuuuuuuuu... Sunetul umple valea inca verde umed de toamna, se izbeste de Boburi -muntele vecin - si ne reaseaza parul zburlit de pe maini de fiorul initial, cu o mangaiere de parinte sever: "De ce te infiori, vanatorule? Asa ma auzi mereu, chiar nu esti in stare sa nu ai emotii? "
Hau, hauuuu....!
A pornit goana. Glasuri de barbati care stiu ce au de facut se aud din toate colturile vaii. Pentru o secunda gandul imi zboara la casa mica si alba de pe versantul vecin, cocotata printre stanci. La mica avere a gospodarului ar fi poftit alte semitii. Si ar fi venit sa le ia cam pe unde sunt eu acum. Iar gospodarul, cu verii, cu vecinii, cu altii, ar fi pus mana pe toporul cu care taia tot anul fagii aia grosi de-un metru, si din valea aia ar fi facut hau, hauuuuu! Pai nu-i de mirare ca casa e alba si frumoasa si acum si gospodarul ei trebaluieste prin curte de atatea generatii...
Identific rapid perimetrul adiacent. In dreapta, pusca la vreo optzeci de metri, sus mult deasupra. Nu vad vanatorul dar vad fagul dupa care asteapta. Vale intre mine si el. In stanga, nea Romica. A fost taiere in vara. S-a asezat dupa un fag lasat pentru fructificatie, de mai bine de un metru grosime. Bocul il are sprijinit de fag, pe langa trunchi a asezat cateva crengi mari, inca cu frunze. Si-a facut un fel de camuflaj cam de un metru inaltime. Ingenios. Imi vede privirea iscoditoare si interpreteaza preocuparea a teama. Imi face semnul de batut din palme. Daca vine ursul, sigur rupe pamantul fugind... Ii fac semn ca sunt sigur pe raspuns. Daca la mine vine mistretul, vine ori pe valea din stanga, ori pe cea din dreapta, maxim treizeci de metri, trebuie sa dau pe sub luneta. Daca il scap in spate, cu luneta pot sa mai dau o suta de metri. E bine.
Cainii incep sa latre. Au dat de porci ca latra pe loc. Zarva mare, cam la doua sute de metrii, in centrul goanei. Gonasii bat pe loc, cu gura multa. Nu poti sa localizezi nimic, cainii latra, schelancaie, huooo....
Pe izvorul din stanga lui nea Romica, galopeaza un urs. Il vad in vreo doua randuri. Vine singur, fara caini. Il vede si nea Romica. Pe la vreo patruzeci de metrii, cam in unghi de patruzeci si cinci de grade, il atentioneaza: maaa... si il aplauda ca pe un protagonist iesit la rampa. Ursul apreciaza gestul si vrea cu tot dinadinsul si vrea sa dea un bis. Se opreste in loc. Vad bine tot spectacolul. Chiar si acum, dupa ani. Ceea ce povestesc s-a intamplat in cateva secunde. Detaliile care mi-au ramas in minte au ore intregi. Intr-o fractiune de secunda vede cine l-a atentionat. Dispare din vedere in susul izvorului si apare dupa o clipa sus pe creasta. E imposibil, peretele e vertical si are patru metrii. Cand ajunge sus, privirea ii e pe paznic. Legatura dintre ei e cea dintre acul busolei si polul nord. Acum mai sunt treizeci si cinci de metri. Dupa ce a urcat cei patru metrii cat ai clipii din ochi, in maxim trei secunde e langa paznic. Nea Romica nu mai are timp sa apuce pusca. Se apleaca si nimereste o creanga din care-si facuse adapost. Ursul se ridica in doua picioare. Are un pic peste doua sute de chile, cea mai mult de un stat de om si un cap cat o banita. E capos si la propriu. Nea Romica ridica creanga de partea groasa si cu frunzele, cam pe la doi metri distanta, articuleaza ursul peste muian. Ursul spre el in doua labe si el cu craca il articuleaza de jos in sus si de sus in jos. Par decupati din cartile junglei. Cand maimutoiul mic ii facea aer goriloiului ala mare...
In timpul asta striga cat poate: nu trageeee, nu trageeee. Arma o aveam la ochi de cand ursul era in izvor. Situatia e fara iesire. Initial erau coliniari, acum Nea Romica se retrage dupa fag, ursul dupa el dar nu-l vad de fag. Huooo! Urlu continuu. Apare si ursul dupa fag. Il vad bine acum. Dar si el pe mine. Il lasa pea nea Romica si in trei secunde e la patru metri de mine. Degetul e pe tragaci, arma sudata la ochi. Da se se ridice in doua picioare. Nu trageeeee! Nea Romica o tine pe-a lui! Treaba e ca ursul il aude si ridicarea in doua picioare se transforma intr-o pirueta. Jumatate de trunchi e spre mine, jumatate spre el. Miscarea descumpaneste fiara si imediat dispare in izvorul de unde venise.
Privirile ni se intalnesc si zambim a " prin ce-am trecut"... Adrenalina nu lasa loc de exprimarea emotiei. Acum sunt mult mai marcat ca atunci. Cand s-a terminat goana, am fost sa vedem pe unde a urcat. Erau patru metrii de huma verticala care aveau de-a lungul doua dare ca cele lasate de plug. Cine crede ca urcatul in copac salveaza omul, sa considere ca aceasta e valabila pentru ca ii lasa calea libera ursului, nicidecum ca nu poate sa se catere. Iar fuga e mai mult sinucidere. Viteza ursului e de-a dreptul incredibila.
Ne stringem la prima pusca. Bilantul, un mistret ramas, altul plecat cu sange. Sunt singurul cu rucsacul cu mancare, asa ca plec cu paznicul dupa mistretul ranit, ceilalti pleaca sa mai faca o goana.
Gasim mistretul tarziu, departe, in seara. Ii dam focul de gratie. Ne asteapta cateva ore de tarat de animal pana la masina, asa ca dupa o zi grea si plina de peripetii, inainte de toate, meritam sa mancam un pic. Deschid rucsacul plin de pofta. Era gol. Si azi isi aduce aminte Marius ce placinta buna imi pusese nevasta-mea la desert...
Autor:
tehărău
Membru important

[Alin3006]

Davai ceas, davai palton! Davai ursul campion!......

Nu stiu daca povestea e adevrata sau nu, insa cu siguranta merita sa aruncati un ochi asupra ei :

Marile evenimente se petrec de multe ori in cu totul alte conditii decat cele pe care ni le imaginam la prima vedere. De fapt, clipele hotaratoare din istorie s-au pus la cale in cadru restrans si ambiante inedite. De multe ori soarta si viitorul unei tari au fost hotarate in cluburi selecte, terenuri de golf, cazinouri, loje de diverse rituri sau partide de vanatoare. Evenimentul relatat mai jos nu face exceptie. Datorita lui s-au retras armatele sovietice din Romania...
Urmatoarea intamplare, daca nu ar fi adevarata, ar parea, foarte usor, sa tina de domeniul fantasmagoric.
Problema este ca a fost atat de adevarata incat autoritatile comuniste au tinut-o ascunsa nu doar romanilor de rand din acea “Epoca” ci si demnitarilor de rang secund din aparatul de conducere al tarii.
Toti romanii trebuiau sa stie ca retragerea fara incidente a trupelor sovietice ramase in tara inca din anul 1944 era un gest de clementa si noblete a “Marelui Frate de la Rasarit ”. Acesta cvasinecunoscuta si incredibila intamplare din istoria Romaniei a fost instrumentata de nimeni altul decat conducatorul tarii din acea perioada, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Cu toate ca Dej anunatase initial ca trupele sovietice pot ramane in Romania pe aceeasi durata de timp in care trupele americane vor stationa in Germania, planurile sale erau cu totul altele.
Presat de numeroasele acte de violenta si jaf de care se faceau vinovati vajnicii soldati “eliberatori” ai Armatei Rosii si incurajat de succesul sau in anihilarea elementelor alogene din PMR, Dej se gandise deja la un plan neobisnuit de momire a sovieticilor in afara granitelor Romaniei.
Tovarasul vanator suprem vine de la Rasarit

Dupa episodul din anul 1952, cand deja reusise epurarea partidului comunist de liderii evrei si potentialii rivali precum Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Vasile Luca (Laszlo Luka), Teohari Georgescu (Burah Tescovici) si Alexandru Nikolski (Boris Grunberg), Dej se credea indeajuns de abil pentru a se descotorosi de armata sovietica de ocupatie.
In fata unei prezente atat de temute si redutabile, conducatorilor comunisti ai Romaniei le vine o idee bizara la prima vedere, dar care se va dovedi cartea norocoasa a romanilor, vanatoarea! Imediat dupa moartea lui Stalin, la carma U.R.S.S.-ului se catarase dupa indelungate lupte interne asa-zisul “reformist”,Nikita Hrusciov. La acea vreme era cel mai puternic om al planetei alaturi de rivalul sau american, Dwight Eisenhower. Ucraineanul avea insa un viciu comun tuturor puternicilor vremii. In afara de politica si vodca de calitate, Hrusciov era literalmente innebunit dupa vanatoare.

Jurnalul olandez si jertfa ursului din padure

Au existat putine marturii despre vanatoarea de ursi unde s-a hotarat viitorul Romaniei si soarta armatei sovietice stationate pe teritoriul tarii. Una dintre putinele surse publicate dupa 1989 in care se povesteste episodul cu Hrusciov, Dej si vanatoarea de ursi, este nota memorabila a Ambasadorului Olandei in Romania la acea data, C.M Hanswlick De Jonge, invitat de vaza la acea vanatoare.Fondul de vanatoare de la Budacu de Sus, din judetul Bistrita Nasaud, adapostea in acea perioada una dintre cele mai mari populatii de ursi bruni din Romania. Zona era situata la inaltimea de 800 de metri iar padurile din jur erau intesate de meri si peri salbatici. Pomii fructiferi, o vegetatie rar intalnita la acea altitudine, erau explicatia faptului ca in fiecare an, in preajma lunilor septembrie-octombrie, sute de ursi bruni se adunau in padurile din Budacu de Sus. Acest lucru era deja cunoscut de Gheorghe Maurer, Chivu Stoica si alti lideri comunisti pasionati de vanatoare. In urma discutiilor avute cu Gheorghe Gheoghiu Dej, intreg aparatul de conducere al tarii hotaraste ca, din punct de vedere diplomatic, invitarea lui Nikita Hrusciov la o vanatoare de ursi la Budacu de Sus ar fi un act deosebit de bine inspirat. Conducerea Romaniei din acea vreme tintea de fapt mai sus.
In afara de castigarea favorurilor liderului sovietic si de detensionarea relatiilor cu vecinul de la Rasarit , scopul discutiilor de dupa partida de vanatoare s-ar fi axat pe retragerea tuturor soldatilor sovietici din tara. In prealabil, Hrusciov mai fusese abordat pe linie politica, in decursul anului 1957, de catre Emil Bodnaras, ministrul roman al Apararii din acea perioada, tot pe tema retragerii armatelor sovietice.
Vanator maniac, Hrusciov nu rezista tentatiei unei vanatori de ursi bruni in Muntii Carpati.
Astfel, in luna octombrie a aceluiasi an, avionul Tupolev al delegatiei sovietice, in frunte cu ucraineanul Nikita Hrusciov, aterizeaza la Bucuresti. Autoritatile romane dand dovaza de un exces de zel combinat cu slugarnicie, organizeaza la cabana de vanatoare din Dealu Negru un adevarat festin medieval de unde nu au lipsit nici o serie de dame de companie din categoria “de lux”, aduse special din Bucuresti.
Pe mesele temutilor oaspeti se revarsau, la propriu, deliciile ospitalitatii culinare romanesti: ciorba de burta, carnati de cerb, sunca de urs, frigarui de caprioara, friptura de fazan, sarmale de mistret, mamaliguta cu arde iute, vinuri dulci de Lechinta si Giurgiu. Evident, in decursul aceleiasi seri Hrusciov nu avea nici o problema in a da peste cap pahare integi de tuica. Elanul bautor al liderului U.R.S.S. a fost temperat brusc de taria sticlei de horinca, acesta bautura povocandu-i o adevarata explozie de admiratie durului dictator.
A doua zi, dis de dimineata, doua camioane pline cu gonaci, padurari si caini de vanatoare porneau la scotocirea padurii si starnirea animalelor. De jertfa ursilor din Carpati depindea soarta Romaniei...

Sacrificiul ursilor

Pentru Hrusciov, organizatorii au ales un observator de vanatoare situat la inaltime, langa intersectia trecatorilor folosite de obicei de animalele mari pentru a strabate padurea. De acolo, din conditii de deplina siguranta si situati la adapostul oricarui atac al vreunui animal ranit si furios, obisnuiau sa vaneze si liderii comunisti romani. Pentru Hrusciov au avut grija sa aleaga cel mai inalt observator. Temutii ofiteri KGB, insarcinati cu paza dictatorului sovietic, stateau la randul lor cu ochii in patru si degetele pe tragaci in cazul unui eventual atac al vreunui urs ranit. Cainii si gonacii au inceput sa rascoleasca padurea in cautarea ursilor. Aerul rece al diminetii de munte era profanat de latraturi, urlete, zgomote de fiare izbite una de alta si injuraturi. Primul urs strabate in fuga standurile de vanatoare. Gheorghiu Dej trage primul insa ursul nu este nimerit si scapa fugind in desisuri. Hrusciov il priveste nemultumit...
- Se pare ca nu am tras bine, tovarase Secretar General, se vede ca nu am ochit cum trebuie, baiguie acesta vizibil incurcat in fata lui Hrusciov.Haitasii isi continua larma si in scurt timp apare un alt urs, mai mare decat primul. Hrusciov trage primul dar situatia se repeta si ursul dispare teafar. “Ciort vasmi” injura ucraineanul furios. Cum sa se faca de ras tocmai el,marele conducator al Uniunii Sovietice?
Ziua continua cu acelasi spectacol penibilo-grotesc, cu deosebirea ca zelul gonasilor si larma cainilor au scos din ascunzisurile lor doar cerbi, mistreti si lupi. Animale norocoase... puternicii vremurilor venisera sa vaneze doar ursi...Disperati, conducatorii comunisti ai Romaniei de la acea data ordona ca pe timpul noptii sa mai fie aduse inca doua camioane de gonaci. Satele din jur se golesc de oameni adusi sa haituiasca ursii din codrii seculari ai Nasaudului. In dimineata urmatoare, Hrusciov astepta deja nerabdator declansarea vanatorii, iar asteptarea sa nu avea sa dureze mult. La o jumatate de ora de la inceperea goanei, cativa ursi de talie medie au iesit in fuga din padure. Cunoscatori ai populatiei locale de ursi, organizatorii romani l-au sfatuit pe Hrusciov sa nu traga in ei. Conform datelor vanatorilor locali, in fondul de vanatoare de la Budacu traiau unele exemplare colosale de urs brun, demne de titlul de record mondial.
Parca vrand sa confirme promisiunile liderilor comunisti romani, cateva minute mai tarziu, dintr-un luminis tasni in fuga un urs brun de dimensiuni apreciabile. Se opri brusc, ridicat in doua labe si incepu sa adulmece aerul pentru a identifica directia de unde se auzea larma oamenilor si latratul cainilor. La 60 metri de el, cocotat confortabil la inaltime, Hrusciov ocheste, trage si nimereste ursul in dreptul inimii.
Sarmanul animal racneste furios, cade si incearca sa fuga impleticit. Un al doilea glont curma viata ursului. De sus, din observator, Hrusciov zambea mandru si satisfacut de isprava sa. Dupa estimarile vanatoresti, ursul ucis avea peste 400 de puncte. Asta insemna garantia unui trofeu aducator de medalie de aur la orice expozitie internationala de vanatoare. Gheorghiu Dej care ajunsese deja la fata locului, sare sa-l imbratiseze pe Hrusciov pupandu-l pe ambii obraji. - Tovarase Secretar General, ati avut o impuscatura extraordinara! Mi-ar placea sa vad ca o tineti tot asa la aceasta vanatoare! Data viitoare o sa impuscati un urs si mai mare, poate un record mondial. Haideti sa ciocnim un paharel de horinca. Noroc! - Zdarovie, spuse Hrusciov si ciocni repede paharul cu Dej. In masinile de teren ale armatei puse la dispozitia puternicilor vremii, Hrusciov zambea satisfacut. “ Am ce sa le povestesc Ninei Petrovna, lui Serghei si Elenei”.
Grupul mixt romano-sovietic al demnitarilor vanatori se indrepta vesel spre cel de al doilea loc de panda, unde un alt grup de caini si gonaci incepuse deja sa rascoleasca padurea. Vanatoarea se apropia de apogeu. Spre mijlocul zilei grupul haitasilor reuseste sa identifice si sa dirijeze spre locurile unde statea ascuns liderul comunismului mondial un urs de dimensiuni colosale. Comparativ cu el, ursii precedenti pareau niste catelusi. Hrusciov si gazdele sale vasale sunt cuprinse de emotie si paroxism. Acest urias al codrilor romanesti trebuia doborat cu orice pret. Era cu adevarat cel mai mare urs vazut de demnitarii romani. Un adevarat campion. Haitasii au reusit sa dirijeze ursul spre locul unde statea Hrusciov. Ascuns, acesta a ochit si a tras. Gigantul brun a fost nimerit la baza craniului, dar mai avea forta si vitalitate sa alerge in desisuri. Haitasii si cainii il urmaresc, nu fara un pret. Doi caini sunt ucisi pe loc, iar un biet satean este ranit destul de grav de urs inainte ca acest rege al padurii sa-si dea ultima suflare.

Vanatoare sau politica?

A urmat o scena grotesca. Toata lumea era agitata. Hrusciov zambea cu gura pana la urechi in timp ce gonasii si cainii erau trimisi scurt si fara explicati la casele lor. Cadavrul ursului care zacea in desisuri este estimat la peste 500 de puncte, cu o greutate probabila de 380- 400 kg , un adevarat record mondial. Nascut si crescut in salbaticia Carpatilor, haituit de comunistii romani si executat de cel mai temut lider al planetei din acea perioada...nu e de dorit sa te nasti urs pe acesta planeta... Revenindu-si cu greu Nikita Hrusciov mangaia blana brun inchis a ursului, admirandu-i dimensiunile enorme.
-Blana sa va impodobi de acum inainte podeaua de piatra a vilei lui din Zavidovo. Gheorghiu-Dej avea intiparit pe figura un zambet larg. Cei doi tovarasi de vanatoare se imbratiseaza si se mai pupa odata pe obraz. Ruseste si zgomotos...Spre seara au mai venit la masa intinsa din cabana de vanatoare si alti membri ai Comitetului Central, dintre care se detasau figurile lui Maurer, tanarul la acea vreme Nicolae Ceausescu si Emil Bodnaras.
-Mai sunt inca 7000 de ursi in Romania, tovarase Secretar General, oricand doriti dumneavoastra sa reveniti, recita pe un ton slugarnic Gheorghiu-Dej.
Intre timp, in jurul cabanei petrecerea si dezmatul deja incepusera. Gratarele sfaraiau pline ochi de frigarui de mistret, caprioara si iepure. Vinurile curgeau in valuri. Hrusciov uitase definitv de masca de lider de piatra, zambea, canta si injura de bucurie. In acelasi timp se lasa fotografiat in compania oricui.
La lasarea noptii, dupa ce lautarii i-au cantat cantece rusesti, Hrusciov dispare cu impreuna cu una dintre damele de companie.
Bucuria si bine dispozitia ucraineanului au tinut si urmatoarea zi, cand trezindu-se dis de dimineata il abordeaza pe Dej: -Ce pot face pentru dumneavoastra tovarase ? Ce pot face pentru Romania? Cum ma pot revansa pentru asemenea primire si clipe de neuitat?
Dej nu-si mai incapea in piele de bucurie. Temutul suveran fusese adus la punctul dorit...
-Ati putea...vedeti tovarase Secretar General.. stiti ca Romania este o tara infratita pe veci cu marele nostru frate Uniunea Sovietica. Suntem un aliat de nadejde, cum am dovedit-o si in timpul crizei din Ungaria.
Aici suntem cu totii leninisti convinsi. Uniunea Sovietica va gasi la noi doar prietenie si loialitate.
De aceea suntem convinsi ca stationarea armatelor sovietice in tara noastra nu mai este necesara. Pe langa acest aspect, stiti ca deseori au loc incidente in care sunt implicati soldatii rusi. In ciuda infratirii noastre intru comunism, astfel de incidente-i vor face pe romani sa privesca cu neincredere Uniunea Sovietica. Daca s-ar putea face ceva la Moscova , stiti ..am fi recunoscatori.
De partea cealalta a mesei, Maurer, Ceausescu si Bodnaras dadeau mecanic si aprobator din cap.
Spre surprinderea tuturor, Hrusciov a stat pe ganduri doar 5 secunde, dupa care a cuvantat:
-Dragii mei prieteni, in ultimul timp si noi ne-am gandit la Moscova la acesta situatie.
Am sa comunic la Sovietul Suprem. Pot sa va asigur ca, in proportie de 90%, intr-un an de zile trupele noastre vor fi retrase.
Iar acum nu mai vreau decat sa beau din vinul asta al vostru, Gurgulesco, Giurgiulesc sau cum se zice...
In Tupolevul care zbura spre Moscova, au fost incarcate in zilele urmatoare carnea sarata a 4 ursi, 6 butoaie cu vin de Giurgiu, 2 de horinca si blanurile preparate ale ursilor. In mod straniu, ucraineanul s-a tinut de cuvant. In anul 1958, primele trupe sovietice au inceput sa se retraga iar in anul urmator, ultimii soldati “eliberatori” paraseau Romania. Din nefericire, omul este o fiinta nerecunoscatoare. Sacrificiul ursilor a ramas tinut sub tacere... Nici manualele de istorie nu-l amintesc, nici cercetatorii istorici nu-l cunosc Noroc cu nota ambasadorului olandez.

[Ghinda]

Exista o carte Vanatoare in Carpati sau ceva in genul asta, scrisa de Constantin Dominic, omul care a oragnizat cele de mai sus. Este si povestea asta. Fara pocnitori insa!

[Alin3006]

Exista o carte Vanatoare in Carpati sau ceva in genul asta, scrisa de Constantin Dominic, omul care a oragnizat cele de mai sus. Este si povestea asta. Fara pocnitori insa!

Eu am primit traznaia pe mail de la un prieten. Acum cine stie: ori a pus cineva pocnitorile ca sa fie povestea mai kinky, ori autorul cartii de care spui tu le-a omis din decenta...

[Ghinda]

Cand ajung acasa ma uit si scriu titlul exact.

[Ghinda]

" O jumatate de secol de Vanatoare in Carpatii Romaniei " de Constantin Dominic, vol I. De volumul II inca nu am facut rost.

[dan_dumitrescu]

Una tare povestita de un tip care nu e vanator:

Tipul de care vorbesc a crescut pana la o varsta destul de inaintata un papagal vorbitor. Fiind omul cam sturlubatec si stricat la gura, pasarea a adunat in timp o colectie impresionanta de injuraturi, demne de orice birajar respectabil. In plus, le debita in concordanta cu contextul, cum ar fi : " D....eii lui de telefon! Nu-l mai suport!!! " cu intonatie, clar si raspicat , uneori imitand si zgomotul cu pricina. De cate ori se deschidea usa, de exemplu, papagalul imita perfect scartaitul respectiv si apoi lansa un noian de blesteme, legate de usi deschise, curent si asa mai departe.
Stapanul pe de alta parte, era si mare amator de heavy metal, facea chefuri de pomina care se terminau cu declaratii la politie si ura tziganii din toata fiinta lui. Aproape saptamanal revedea " Nasul " cu Marlon Brando, pe care il considera un film de referinta.
Cat timp amicul respectiv a fost holtei, toate bune si frumoase, exceptand cateva " domnite " mai sensibile, gonite de javra de papagal taman in momentele cele mai frumoase, prin limbajul total indecent si inadecvat.
Dar in linii mari era suportabil si omul nu-si batea capul cu nabadaile orataniei, dat fiind ca el insusi vorbea la fel de spurcat.
A venit insa momentul in care omul nostru s-a cumintit si s-a insurat, cu o tipa tare de inger, care a trecut elegant peste vocabularul colorat al pasarii. Anii au trecut si au facut un copil. In ziua in care l-au gasit in fata coliviei, recapituland silitor impreuna cu papagalul niste injuraturi care l-ar fi facut si pe un miner sa roseasca, s-a facut consiliu de familie si s-a hotarat deportarea maleficului papagal, care strica vocabularul si caracterul copilului.
Femeia a fost ferma si barbatul, de dragul familiei, s-a supus.
A dus papagalul la un unchi de-al lui, ce locuia intr-o frumoasa zona montana si care era pasionat de vanatoare, natura si animale. Si mai ales un patimas vanator de mistreti, spre disperarea neveste-sii, o cucoana destul de acra care socotea o pierdere de timp impardonabila pentru un om matur, umblatul prin paduri dupa mistreti.
Ii repeta mereu, pe un ton acru :
- " Ai sa mori in padure, ca nu te mai astamperi! Om in toata firea, umbli dupa porci toata ziua! "

Am sa trec usor peste scandalurile pricinuite si in aceasta familie de Dudu – asa il chema pe papagal, cert este ca acesta din urma si-a sporit colectia de injuraturi si chiar reusea sa intoneze, fals si afon ca si stapanul, cateva fragmente din “ Pusca si cureaua lata “.
Intr-o zi consoarta vanatorului, care se punea frecvent la mintea papagalului si avea certuri cu el in toata regula, i-a dat drumul din colivie, nemaigasind “ argument “ si scarbita de ce “ incasase “. Cand s-a intors barbatul acasa era déjà prea tarziu sa mai repare ceva, ba a mai avut si un super scandal cu muierea, care sustinea cu fusese “ jignita peste masura “ si ca papagalul putea sa se duca dracului din partea ei. Omul l-a tot cautat fara success vreo doua zile, gandindu-se ce ii va povesti nepotului, care suna destul de des sa intrebe ce face Dudu.
La vreo trei zile mai tarziu, Nea Romica, paznicul de vanatoare, se ducea sa faca observatie intr-o poiana unde iesea un caprior voinic. Ajuns devreme s-a instalat comod intr-un loc ferit, punand alaturi ranita si mixta de serviciu. Spargea seminte si se bucura de vremea frumoasa. La un moment dat, aude tare si clar un telefon sunand. A recunoscut si marca, dupa sunet. Un Nokia. Taman dintr-un tei cu coroana bogata, deasupra lui. Apoi o voce:
- “ Mortii lui.! Iar suna !
- Care esti ma? – intreaba Nea Romica uimit!
Tacere.
- Care esti ma in pom? – repeta ferm Nea Romica.
- Moartea boule! – I se raspunde din pom, apoi aude un ras ragusit, bizar, urmat de tot felul de sunete : apa de la WC trasa, scartait de usa si un vaiet lugubru, de suflet chinuit.
Lui Nea Romica i se urcase palariuta in varful capului si ii curgea pe spinare sudoare rece. Pune mana pe arma, ia siguranta cu zgomot si racneste :
- Care te tii ma de glume? Ca te-mpusc! Te impusc!!!!
Ii raspunde o voce groasa de barbat :
- Te ia dracu urgent! Moarte la tigani!
Apoi, imediat, o voce de femeie, acra si artagoasa :
- Ai sa mori in padure!! Toata ziua umbli dupa porci!!
Apoi din nou rasete pe voci diferite si sunete ciudate, de-a valma, venite din copac! In final, acord de chitara si un urlet :
- High way tooo hell!!!
Nea Romica era om in toata firea, inca avea vlaga sa dea la porc lovitura de gratie cu cutitul, nu cu pusca ca fricosii aia de la oras, dar asa ceva nu mai vazuse. I se uscase gura de tot, genunchii erau moi, voia sa fuga si nu putea. Din pom a inceput sa miorlaie o pisica, apoi s-au auzit claxoane de masini si apoi, cu accentul inconfundabil, vocea din “ Nasul “ :
- I’ll make you an offer you can’t refuse!

Bietul om a rupt-o la fuga cat il tineau picioarele si nu s-a mai oprit pana la preotul din sat caruia i-a povestit tarasenia. Acesta, om cu carte, i-a spus ca probabil i-au jucat o festa nazdravanii de copii, acum au tot soiul de prostii, telefoane, aparate de muzica. Ce-or fi rasp e seama lui…!
Nea Romica a plecat acasa inciudat, decis sa caute urme a doua zi. Cumva au urcat ei in pom si au coborat.
A doua zi nici o urma, in schimb la pranz cand s-a oprit la Sandu la carciuma sa se racoreasca cu o bere, Seful de Post povestea cum o baba, a venit la el sa se planga ca e Necuratul in padure si isi bate joc de oameni.
Era speriata rau baba, tremura toata.
Nea Romica n-a zis nici pas, era lume si nu voia sa ajunga de rasul oamenilor.
A doua zi, s-a dus iar in poiana. Venea un domn de la Bucuresti la vanatoare si trebuia sa stie ce si cum mai e cu capriorul. De data asta a dat roata, s-a uitat de urme, sa fie sigur. Nimic. N-ar veni iar dracii aia de copii…
Nu trece jumate de ceas si aude, in alt pom, clar si ragusit, voce de betziv :
- Pusca si cureaua lataaaaaaa!!! Ce barbat eram odata !!!!!!!
Mama ei de treaba, pune el mana pe micii ticlosi. Da fuga la pom! Se uita in sus…NIMIC!!!
- Piei Satana!!!! – tuna Nea Romica si-si face cruce .
De sus :
- Animalule! Iar esti beat cu un porc!!
- Ba, care sti ca trag!! Pe Dumnezeul meu ca trag!! - rage speriat Nea Romica.
- Tragi la masea toata ziua! Boule !!


Nea Romica a tras. Cand a traznit pusca, a zburat doar o pasare, nici n-a apucat s-o vada bine. Marisoara.
Ii vin in minte tot soiul de povesti, ca Necuratul ia chip de pasare sau lighioana cand vrea …cu duhuri necurate…. Doamne apara si pazeste!! De ce sa pateasca taman el asa ceva?? Cu ce-a gresit ???? La biserica se duce cat poate de des, om cu pacat mare nu e. Cu ce-am gresit Doamne ???

De undeva, de departe, aude :
- Umbli mereu dupa porci!!! O sa mori in padure!!

Nu mai e de gluma!! O ia la fuga, de-i scaparau calcaiele, direct la Seful de Post. Doar sunt prieteni, o sa inteleaga.
- Ce-i bre, Nea Romica, te goneste Necuratul??? Ce-ai de gafai asa ???
Nea Romica ii povesteste de-a fir a par toata tarasenia. Spre uimirea lui, Seful de post nu rade, nu face misto. E serios.
- Bre, spune el, esti sigur ca nu era nimeni in pom??? Mata esti om serios, te-ai uitat atent?
- M-am uitat, am dat si foc de pusca! Nimeni. Apoi a raspuns iar, de departe, c-o sa mor in padure, ca umblu dupa porci…
Seful de post scoate chipiul, se scarpina pe ceafa transpirata…
- Bre, mergem la Popa. Asta nu mai e traba de mine. Cinci oameni spun acelasi lucru, ba una, ba alta, aud sirene, pisici, saudalmi…e treaba de Popa…

Preotul i-a primit ingandurat. Vreo trei oameni fusesera la el, cu aceeasi poveste. Se sfatuiesc, fac planuri, hoatarasc.
O sa mearga in poiana, cu dascalul, cu lume , sa faca slujba mare, sa alunge Raul din paduresi din islaz.
Sa cheme Nea Romica si vanatori, sa aibe oamenii curaj. Chiar maine, ca e Duminica, zi Sfanta!

Anunta ei lumea, se strang toti, cu mic cu mare in margine de padure. Asculta cu teama. Liniste.
Porneste soborul spre poiana, Preotul primul, cadelnitand tamaie, apoi Dascalul intonand cu lumea dupa el. Ajung la poiana, si fac slujba mare! Dau cu tamaie, cu apa sfintita, tot ce trebuie. Termina. E liniste. Toata suflarea respira adanc usurata. Apoi se aude clar :
- Esti beat ca un porc Marine!! Animalule!
Taman vocea nevestei lui Marin, unul din vanatori. Stupoare! El insa rade in hohote, de se ineaca …
- Asta e Dudu, mai oameni buni!!
- Ce Dudu bre, ti-au sarit mintile???? – tuna multimea.
- Dudu, papagalu lu’ nepotu de la Bucuresti, ala vorbitor. O fugit de cateva zile si pe semne se tine de prostii prin padure.

Cat timp vorbea, Dudu, care recunoscuse vocea stapanului adoptiv, vine in zbor pe o creanga joasa, apoi incurajat de Marin, ii zboara pe umar. Stupoare, exclamatii, ba injuraturi, ba rasete. Lumea e jumate suparata, jumate usurata ca nu e Sarsaila in padure. Preotul se uita sever la Marin, seful de post rade, Nea Romica ii da una pe spinare, sa-l tina minte!!! Asa rusine n-a mai patit.

Dudu s-a reintors la Bucuresti. O duce de minune la un burlac inrait, prieten cu primul stapan. Din cand in cand mai fac o betie de pomina, toti trei, ca in vremurile bune. Doar ca acum, cand se imbata rau,canta toti trei “ Pusca si cureaua lata .” .

Aline sa traiasca familia ta! S-o sculat nevasta-mea din somn, a crezut ca am innebunit...Doamne, n-am mai ras atat de f mult timp! Bravo!

[SilviuC]

Inca nu sunt vanator,dar imi doresc sa ajung cat de curand, asa ca va voi spune un banc:

Un vanator s-a dus la vanatoare in padure si fara sa-si de-a seama l-a prins noaptea si s-a ratacit. Batea vantul, era frig si ploua iar el, disperat, mergea ca sa se incalzeasca, fara sa mai stie unde se afla.
Intr-un tarziu vede undeva o lumina si tot mergand catre ea ajunge la un canton silvic.
Bate la usa si apare padurarul:
- Te-ai ratacit - spune omul si il pofteste in casa. Este tarziu, ramai aici pana dimineata cand iti arat drumul. Pana atunci stai la masa cu noi, dar avem numai mamaliga cu branza. Vanatorul era obosit si flamand, pentru ca mersese toata ziua fara sa manance.
Dupa ce mananca o vreme, intreaba:
- Padurarule, pot sa mai iau un pic de mamaliga? Uite, mi-a ramas un pic de branza...
Nu trece mult si intreaba din nou:
- Padurarule, pot sa mai iau un pic de branza? Uite ca mi-a mai ramas mamaliga...
Dupa ce se repeta actiunea cu mamaliga cu branza de mai multe ori, adorm toti in singura camera unde era cald, padurarul cu nevasta in pat si vanatorul pe o saltea pe jos.
Dupa miezul noptii se aude urletul unei haite de lupi. Padurarul sare din pat ca ars, se imbraca repede si dispare in noapte. In urma lui ramane o liniste apasatoare.
Dupa un timp, vanatorul intreaba in intuneric:
- Oare sta mult?
- Sta mult, ii raspunde femeia in soapta.
- Oare nu ma prinde? intreaba din nou vanatorul.
- Nu te prinde mai omule, ca pana iese el in calea lupilor, la capatul paraului, poate sa treaca toata noaptea.
- Zici ca nu ma prinde...
- Nu te prinde, fii sigur de asta. Hai, curaj!
- Atunci, spune vanatorul, ma duc sa mai iau un pic de mamaliga cu branza!

[bliviu]

Tare de tot da nu cred ca erea vinator ca prea erea... FOMIST

[DART]

Nu-i vanatoreasca-vanatoreasca...dar tot un dictionar de ”vanatoare” este pana la urma :


Dictionar explicativ pentru anunturi matrimoniale

DOAMNE
In jur de 40 de ani = 48 de ani
Fire atletica = fara sani
Aspect normal = urata
Feminista = grasa
Spirit deschis = dependenta de droguri
Caut numai prietenie = cauta sa ingroape reputatia de fufa
Stiu sa ascult = aproape de autism
De moda veche = lumina stinsa si numai pozitia clasica
Deschisa = disperata
Romantica = schizofrenico-depresiva
Femeie de cariera = a dracu'
Caut suflet pereche = la un pas de o noua cadere nervoasa

DOMNI
In jur de 40 de ani = are 52 si cauta de 25
Fire atletica = sta in fotoliu si se uita la Eurosport
Aspect normal = crestere neobisnuita de par in nas, urechi si pe spate
Deschis in gandire = se culca cu sora ta
Educat = te va trata intotdeauna ca pe o idioata
Matur = pana-l cunosti…
Caut numai prietenie = cata vreme prietenia inseamna si nuditate
Amuzant = manuieste bine telecomanda
Bine cladit = pierde o gramada de timp admirandu-se in fata oglinzii
Politicos = spune "pardon" dupa ce ragaie si "te rog" cand mai cere o bere

[Alin3006]

Una grava de tot. Daca i-as da un titlu, i-as pune ¨Majestatea Sa¨. E pe bune!

Actiunea se petrece in Romania, la o cabana RNP.
Cabanierul, un muntean dintr-o bucata, sa-i spunem…Nea Costica (pentru ca am promis ca nu divulg numele reale ale personajelor) primeste un telefon ¨de sus¨ ca va avea protocol de gradul zero la cabana.
Musafir mai simandicos nici ca se putea: un print. Nu dam nume.
Pasionat de vanatoare si mai mult, insotit de o domnisoara pasionata la randul ei de nobila arta a lui Hubertus. Misiunea lui nea Costica era sa-i insoteasca la capra neagra, unde duduia spera sa intalneasca un tzap de medalie.
Cu capra toate bune si frumoase, Nea Costica ii stia bien rosturile si nu-si facea nici o problema. Cu Printul era bai mare, ca nu stia deloc cum sa se poarte, cum sa i se adreseze si ce fel sa abordeze situatia.
Mare lamurire n-a venit nici de la sefii ai mari, cu exceptia faptului ca trebuie sa i se adreseze cu ¨Excelenta¨ si ¨Majestate¨.
Nea Costica le-a invartit el in minte si s-a setat pe ¨Majestate¨, care i s-a parut ca suna mai bine.

Toate bune si frumoase, a venit Printul cu Domnita, s-au cazat, au admirat frumusetea si salbaticia locurilor.
Nea Costica i-a intampinat simplu, fara fasoane: branza de burduf, mamaliga fierbinte, slana si afumaturi, palinca si afinata.
Oaspetii s-au bucurat de mancarea simpla si gheata s-a topit intre ei, iar Nea Costica a rasuflat usurat. Primul hop trecuse cu bine.

Ce trebuie povestit este ca acum ceva vreme, Nea Costica vazuse moartea cu ochii intr-o masina de teren, insotind un vanator. O greseala de sofer pe un sleau i-a facut sa se duca de-a berbeleacul in rapa, unde i-a oprit ca prin minune un pom pe care s-a pliat masina de o cadere fatala in haul de mai jos.
Au iesit cu groaza in suflet din masina si de atunci Nea Costica a ramas cu o groaza cumplita de orice vehicul de teren pe drum accidentat. Unde e drumul mai rau, de regula coboara si merge pe langa masina pe portiunea mai rea.

Cu Printul, situatia s-a complicat cand au plecat in teren. Omul o cam ¨calca¨ si la un moment dat a pierdut temporar controlul volanului si masina s-a dus hodorogind la vale, din piatra in piatra.

Nea Costica a avut un deja vu cumplit si paralizat de groaza nu a putut decat sa racneasca:

-Bre Majestate, las-o dracu mai usor ca ne ducem in p…a mea la vale!!!

Moment magic.

Printul a controlat situatia magistral, iar Nea Costica, fastacit, nu stia cum s-o dreaga.
A dres-o Printul, om cu simtul umorului, care dupa ce s-a prapadit de ras i-a spus lui Nea Costica ca i s-a spus in timp in toate modurile posibile, dar ca ¨ Bre Majestate ¨ nici mintea nu l-a dus ca se poate gandi cineva sa-i spuna.

[UlissePro]

Foarte tare .

[paungeorgica]

De mult nu am mai ras cu asa pofta. Sotia a inceput sa rada de rasul meu, cand a vazut cu ce pofta radeam.

[NightSirc]

Am ras cu lacrimi buna asta "Bre Majestate" sigur nu era moldovean paznicul !

[biriuck]

Am ras cu lacrimi buna asta "Bre Majestate" sigur nu era moldovean paznicul !

Ba, din cate am auzit eu, are radacini de moldovean

Am aflat in weekend una picanta de cand era paznicul asta mai tanar asa.... sa vad daca o pot posta

[Marius]

-Bre Majestate, las-o dracu mai usor ca ne ducem in p…a mea la vale!!!

Criminala!

[Marius]

Una scurta:
La gaste, paznicul de vanatoare insoteste doi vanatori sus-pusi.
Vremea era favorabila, gaste multe zburau jos, in bataia pustii, focuri multe, rezultate zero.
Vanatorul catre paznic:
-Auzi dom'le, zboara ele sus sau sunt eu papagal?
-Dom' sef, nu prea zboara sus...

[Un vanator]

Am aflat in weekend una picanta de cand era paznicul asta mai tanar asa.... sa vad daca o pot posta

Se poate posta ?