Vinatoare si pescuit in Romania

de **foehammer** pe 08 Aug 2016, 15:42

Drept de port-arma. Revista Capital.

de **yoghi** pe 08 Aug 2016, 16:00

""pagina nu exista""

mai incearca

de **laurul** pe 08 Aug 2016, 17:38

@yoghi
Cat credeai ca rezista pagina aia?!?! :ymdevil:

de **a&c** pe 08 Aug 2016, 18:08

Pagina inca mai rezista, cred ca a fost o doar gresala in copierea linkului...

http://www.capital.ro/statul-este-termi ... ikaze.html

de **Anndrei** pe 08 Aug 2016, 20:55

Nu FOST. Nu exista. :roll:

de **yoghi** pe 09 Aug 2016, 01:07

Da acum ..se deschide
dar sunt cateva vorbe care ne gadila urechile.

Apropo altii...in Texas...au automate de cartuse si pistoale....si tot in Texas acum doua trei zile statul a constatat ca au fost anul trecut 12 atentate in scoli ,cateva in biserici si spitale si.......si..... A permis accesul in campusurile universitare cu armele personale.(cu glont ca cu bile nu au )Sa aiba profesorii si studentii cu ce se apara in cazul unui atac.

de **Cristi** pe 09 Aug 2016, 12:34

Statul este terminat. Doar cetățenii se pot opune eficient atacurilor kamikaze
Autor: Bogdan Glăvan | luni, 08 august 2016 | 0 Comentarii

Am mai recomandat pe blogul personal lucrările lui Martin van Creveld, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem şi un foarte apreciat teoretician militar.

De fiecare dată când aflu despre un nou atac terorist îmi aduc aminte de The Rise and Decline of the State. “Războiul împotriva terorismului”, sau cum se mai numeşte acest eşec catastrofal al încercării statului de a păstra ordinea şi disciplina, nu a produs rezultatele scontate şi nici nu avea cum să le producă deoarece conflictul nu este unul tradiţional, între actori statali. Aici avem de-a face cu o categorie cu totul specială de actori non-statali, e vorba de mici reţele sau chiar de simpli indivizi, de multe ori kamikaze, în faţa căreia forţele regulate ale statului şi-au demonstrat ineficienţa. Și nu de ieri de azi. De decenii.

Se spune că nu poţi ucide o muscă cu tunul. Cea mai bună replică la adresa atacurilor izolate o pot da tocmai cetăţenii, dacă ar avea mijloacele necesare – adică dacă dreptul de port-armă ar fi legalizat. Aşa cum cetăţenii sunt cei care pot da primul ajutor în cazul unei persoane bolnave sau rănite, înainte de intervenţia instituţiilor specializate, tot aşa cetăţenii pot riposta în faţa atacatorilor. Ei sunt la locul faptei. Iar riposta populară ar duce la reducerea pierderilor de vieţi nevinovate.

Dreptul de port-armă a fost negat de către state tocmai fiindcă o populaţie bine înarmată ar submina autoritatea discreţionară a politicienilor. A accepta înarmarea populaţiei este echivalent pentru politicieni cu predarea monopolului; înarmarea societăţii este de fapt dezarmarea statului. Nici un politician important sau activist apropiat de cercurile puterii nu va dori aşa ceva, pentru că instituţiile statului nu doresc să-şi piardă privilegiul de a stoarce biruri, de a supra-reglementa, de a controla şi de a verifica tot ce mişcă, cu scopul de a extrage cât mai multă avuţie de pe urma celor care muncesc pentru a hrăni căpuşele. În fond, se poate spune că funcţionarea instituţiilor politice extractive are nevoie de confiscarea armelor de la cetăţeni.

Astăzi statul se află între Scylla şi Caribda. Este incapabil să facă faţă atacurilor teroriste şi războiului de gherilă purtat la o scară mai mică decât oricând în istorie. Dar nu doreşte înarmarea propriilor cetăţeni, conştient că un asemenea demers ar da putere concretă – şi nu doar libertăţi teoretice – omului de rând în faţa administraţiei politice.

De asemenea, după decenii de manipulare şi cultivare a mentalităţii paternaliste, cetăţenii înşişi au ajuns să manifeste un interesant sindrom Stockholm: pare să le fie teamă de autonomie, de puterea de a-şi lua soarta în propriile mâini, de a acţiona cu responsabilitate. Au fost obişnuiţi cu ideea că statul rezolvă orice problemă. Ei bine, statul este ineficient în combaterea terorismului.

Din păcate, deşi avem la dispoziţie o soluţie contra terorismului, una compatibilă cu libertatea, cu instituţiile incluzive, cu democraţia şi cu drepturile cetăţeneşti, aceasta nu este apreciată şi promovată ca atare. În schimb, “soluţia” care se prefigurează tot mai clar – fiind susţinută de politicieni şi de activiştii-trompetă – este menţinerea pe termen nelimitat a unei “stări de urgenţă” care de fapt înseamnă restrângerea drepturilor fundamentale: la viaţă privată, la exprimarea opiniilor etc. UE şi SUA pun ele însele în practică, la un nivel mai puţin strident, măsurile autoritariste luate recent în Turcia. La capătul logic al acestui drum se află instaurarea unei societăţi totalitare, a unui lagăr precum acela în care am trăit până în 1989. Prin transformarea întregii societăţi într-o imensă închisoare, într-adevăr, dezordinea publică şi atacurile teroriste sunt cvasi-eliminate. Tot ce speră politrucii este că, odată ajunşi acolo, oamenii vor fi atât de spălaţi pe creier încât nu-şi vor mai da seama de preţul care trebuie plătit. “Omul nou” construit de comunişti nu va mai fi deranjat de terorişti şi va executa cu plăcere ordinele primite.

Bogdan Glăvan,
profesor de economie autorul blogului logec.ro

de **foehammer** pe 09 Aug 2016, 17:29

a&c scrie:Pagina inca mai rezista, cred ca a fost o doar gresala in copierea linkului...
http://www.capital.ro/statul-este-termi ... ikaze.html

Scuze!
Chiar imi pare rau pentru greseala de copiere.
Am rezolvat, oricum, niste ore de predare intensiva, cu domnii Ponta si Oprea.
Nu se va mai repeta.
O sa copiez impecabil...
Seara buna,