Vinatoare si pescuit in Romania

de **blackcrotal** pe 24 Dec 2018, 12:08

PORNIND LA DRUM
IANUARIE 1933 - Ionel Pop

Gândul acestei reviste s'a născut în o seară de Septemvrie târziu, în casă din vârf de munte, unde sălăşluiam de câteva zile. Inserarea ne ajunsese împrăştiaţi, care pe unde dibuiam pe urmă de cerb, şi acum în pragul nopţii eram adunaţi de nou intre pereţii de trunchi neciopliţi ai cabanei. Toma si Achim adunară de pe masă miezurile cinei noastre simple, şterseră de sudori armele aninate în piroane de lemn, şi în vreme ce noi, cei patru preteni, ne cuibăream în pătulele de cetină moale mai umplu-ră încă odată cu crepături de brad pântecele sobei. Apoi îşi căutară şi ei, paznici vrednici, un colţ de hodină în aretul focului.
Dupăcum murea viaţa în feştila înăduşită în lampă, prindeau tot mai mult curaj suli-ţele de lumină care ţişneau dintre rătezele sobei şi se alungau jucăuşe dealungul peretelui din faţă, iar în pervazul îngust al ferestei se desluşau tot mai mult licuricii stelelor. Printre muşchiul bătut între bârne se filtra fără încetare aerul răcoros de afară, aducând înbalsamat miros de răşină.
Şi, ca în fiecare seară, a început să se dapene firul poveştilor.
Unul o întâmplare vânătorească, celalalt o observaţie din minunata lume, atât de puţin cunoscută, a vieţii jivinelor.
Unul o znoavă, celalalt o problemă vânătorească... Se inoda firul, dela un tovarăş la celalalt, înviind amintiri şi nădejdi, care acopereau gândurile vieţii fiecăruia dintre noi în văpaia unei alte lumi. Ne cufundăm în lumea descătuşată de falşul convenţiunilor, stăpânită numai de legile firii, cuminţi şi fără târguiala. Dispar zăgazurile sociale, se năruie zidurile, pe care veacurile ni le-au ridicat intre noi şi mama noastră: pământul.
In câteva clipe timpul fuge înapoi cu paşi de mii de ani, şi ne regăsim o mână de oameni tovarăşi, deopotrivă intre noi, feriţi de asprimile nopţii în un adăpost primitiv din vârf de munte.
In jurul nostru foşneşte aceeaşi pădure de brad nepângărită de secure, ne străjuesc aceleaşi piscuri cu piatră arsă, acelaş luceafăr ne zimbeşte, ca şi înainte cu sute şi cu mii de ani, când alţi oameni au urcat muntele, alţi oameni au gonit gadinele pădurii, şi după zi de trudă, alţi oameni s'au adunat tovarăşi buni în jurul focului aţâţat din crepături de brad.
Alţi oameni, mai înfrăţiţi cu zidirea lui Dumnezeu, şi poate, mai înfrăţiţi şi între ei.
Timpul ne răpeşte în goana lui cu el, ne desbracă sufletele de tot ce s'a încărcat strein din neam în neam, şi ne simţim numai oameni, înfrăţiţi şi noi cu zidirea lui Dumnezeu, înfrăţiţi între noi...
Focul adoarme pe încetul şi adorm şi vorbele oamenilor trudiţi. Din adâncul văii din faţa colibei răzbeşte până la noi muget întărâtat de cerb, care îşi strigă stăpânirea peste ceata lui. Brazii au început să cânte, în vântuleţul trezit, cântec de leagăn.
Şi în acea seară minunată de Septemvrie târziu a încolţit gândul revistei noastre.
Să aducem în casete cercetate de atâta greu ale pretenilor noştrii cât mai des iluzia mirosului de brad şi a aerului tăios de munte.
Să-i desprindem din vreme în vreme dintre pietrele de moară, care le macină necontenit sufletele.
Să-i apropiem de izvorul seninătăţii şi al liniştei: de minunea pe lângă care trecem fără să o vedem, minunea pentru înfăptuirea căreia şi Cel Atotputernic a trebuit să muncească greu şase lungi zile biblice.
Să adunăm sincer manile vânătoreşti, să hoinărim împreună în largul câmpiilor, dealungul pâraelor de cleştar, să urcăm alăturea culmile.
Să pândim cu dragoste viaţa făpturilor negrăitoare, şi să răsplătim durerea şi pierderea pe care o duce glonţul nostru, cu înzecită binefacere de pază şi ocrotire.
Tovărăşie frăţească intre vânători, dragoste pentru pământul nostru şi pentru toate vietăţile pe care le ocroteşte, iată gândul, care ne călăuzeşte.
I-am zis revistei noastre „Carpaţii",pentru a înfăţişa imaginea acestui colţ de pământ pe care vrem să-l cultivăm şi să-l facem şi mai mult cunoscut şi mai mult iubit. Şi pornim la drum în frunte cu imaginea vânătorească a Celui ce a făcut din Carpaţi spinarea unei ţări, pentru a ne fi pururea, şi nouă şi cititorilor noştrii, neuitată pildă de virtute vânătorească.
IONEL POP

de **blackcrotal** pe 24 Dec 2018, 12:19

Viitorule vanator, vanatorule tanar sau batran, nou sau vechi , cu ocazia sarbatorilor Craciunului si a apropierii viitorului an, am considerat ca textul de mai sus, gandit si scris de Ionel Pop, in urma cu aproximativ 85 ani, este cel mai potrivit cadou pe care il pot aduce eu in aceste vremuri voua, prieteni cunoscuti sau necunoscuti.
Sper sa fie o bucurie pentru voi toti, si sa va tremure si voua glasul si pleoapele atunci cand are sa cititi acest text copiilor sau nepotilor vostri .
La multi ani alaturi de cei dragi !